Adevăruri care nu s-au spus de Ziua Educației

Loading

Cadrele didactice au organizat de Ziua Educaţiei un mare miting la Bucureşti pentru că sunt mari probleme în sectorul de învăţământ. Nu credem însă că se mai îndoieşte cineva de condiţiile precare din multe şcoli, de personalul prost plătit sau de discreditarea profesiei de dascăl la care au contribuit din plin şi autorităţile centrale, indiferent de culoarea lor politică. A mai vorbi în aceste condiţii de programe şi manuale vechi, de lipsa materialului didactic şi aparaturii electronice de primă necesitate  pare desuet. Şcolile sunt silite de criză să se descurce fără bani de consumabile iar cadrele didactice, dacă vor să facă un învăţământ cât de cât modern, îşi aduc totul de acasă. Dar probabil că aici se opresc justificările dascălilor….
Sectorul Educaţiei a luat-o la vale şi din vina dascălilor. La acest moment, în sistemul de învăţământ lucrează mult prea multe cadre didactice faţă de cât ar fi nevoie la populaţia şcolară. Ajung în faţa elevilor prea multe cadre didactice care nu au nici o chemare pentru meseria de dascăl, şcoala nu poate fi un loc de muncă ca oricare altul. Fără chemare, cu o pregătire de foarte multe ori foarte slabă (a se vedea de 1, 2 şi 3 de la titularizări), cadrele didactice nenorocesc generaţii şi generaţii de elevi. Ca să nu vorbim de sistemul meditaţiilor care la acest început de an şcolar nu pare afectat de criza economică, unii cotizând ca odraslele să ştie iar alţii doar pentru a promova Bacalaureatul.
De Ziua Educaţiei poate ar trebui să vorbim de faptul că părinţii dau şpagă la Târgu-Jiu pentru ca preşcolarii sau elevii să facă cursurile într-o anumită unitate şcolară şi cu o anume educatoare/învăţătoare. După ce a intrat odrasla unde a dorit părintele, urmează ”micile” atenţii de aniversări, 1 şi 8 Martie etc. De cele mai multe ori, de la învăţământul primar încep şi meditaţiile. Este de notorietate cazul cu învăţătoarea şi laptopul de acum câţiva ani dar părinţii cumpără pentru ”doamna” învăţătoare maşini de spălat, plasme şi toate cele. De aceea părinţii nu urmează pe dascăli atunci când aceştia îşi cer drepturile.
Nimeni nu vrea să vorbească cu adevărat de aceste realităţi, de faptul că practic nu există examene pe bune iar aceste generaţii au mari probleme când e să dea un examen, fie şi pentru permisul auto. Învăţământul scoate la acest moment generaţii nepregătite pentru piaţa muncii dar şi pentru viaţă. Cu liceenii s-a trecut deja de foarte mult timp de la ”Extemporal la dirigenţie” la ”Scapă cine poate” sau alte produse de serie B ale cinematografiei americane. Învăţământul  are mari probleme, toţi o recunoaştem dar nu facem mai nimic să îndreptăm lucrurile.
De Ziua Educaţiei să ne dorim să se găsească mai mulţi bani pentru şcoli, un sistem de evaluare a cadrelor didactice şi o mai mare atenţie pentru şcoală. De la Spiru Haret la Constantin Angelescu, Guvernul nu a pasat niciodată şcolile doar în sarcina Consiliilor Locale. Învăţământul public trebuie să rămână sub controlul statului şi doar apoi în administrarea primăriilor. Cine are urechi de auzit?

One Comment on “Adevăruri care nu s-au spus de Ziua Educației”

Comments are closed.