Activitatea Societăţii de Cultură a Liceului „Tudor Vladimirescu” (II)

Loading

În biblioteca Serviciului Judeţean Gorj al Arhivelor Naţionale, deţinem o parte din numerele revistei Liceului „Tudor Vladimirescu” Târgu Jiu, intitulată AMICUL TINERIMII. Comitetul de redacţie al revistei era format din profesorii liceului, fondator fiind Iuliu Moisil. Revista apărea o dată pe lună.

Clădirea Liceului “Tudor Vladimirescu” la începutul secolului trecut
Clădirea Liceului “Tudor Vladimirescu” la începutul secolului trecut

În nr. 7-8-9 iunie-august 1939 am găsit un interesant articol realizat de Vişan P. Ion, clasa a VIII-a Literară, Preşedintele Societăţii Culturale „Prietenii cărţii şi ai drumeţiei”, datat 13 mai 1939 intitulat Activitatea Societăţii de Lectură dela Liceul Nostru în cursul anului şcolar 1938-1939, în care sunt prezentate următoarele:
„A şaptea şedinţă a avut o extindere mai mare prezentându-se şi cu un program deosebit – deoarece s-a dat cu intrare, în folosul copiilor săraci dela grădiniţa de copii a oraşului. La această şedinţă, camaradul Popescu Octavian din cl. VIII a vorbit despre „Pastelul din literatura română”. Plecând dela definiţiapastelului, vorbitorul a urmărit în deaproape, evoluţia acestei speţe în literatura română, arătând o abilitate remarcabilă în caracterizări şi priviri de sinteză. A fost un subiect bine studiat.
Şedinţa opta a avut subiectul: Poezia lui Duiliul Zamfirescu, pe care l-a desvoltat Bălă Mihai din cls. VII-a. Disertaţia s-a remarcat printr-o pregătire serioasă şi o fericită sistematizare. Dacă trecem cu vederea câteva scăpări din vedere în ceea ce priveşte forma, disertaţia a fost una dintre cele mai bune.
La cea de-a noua şedinţă literară, a vorbit Dobrescu Florin din cls. VIII-a despre Octavian Goga, poetul redeşteptării naţionale. Subiectul a fost tratat mai mult eclectic; subiectul a fost tratat mai mult eclectic; materialul a fost abundent şi bine ales, dar vorbitorul nu l-a frământat îndeajuns pentru a-i imprima şi personalitatea sa. A insistat asupra volumului „Ne chiamă pământul”; În tot cazul a fost o disertaţie bună.
Şedinţa zecea n-a fost mai prejos de celelalte, Vulcan Pavel din clasa a opta a tratat subiectul: Evoluţia poeziei filosofice – cu bogăţie de amănunte. Începând cu Văcărescu, a urmărit poezia noastră filosofică până la Lucian Blaga. Dacă amicul Vulcan n-ar avea oarecare greutate de a se exprima, disertaţia sa ar fi fost mai reuşită. El a căutat să pună mult suflet în expunere, dovedind că şi-a însuşit bine subiectul.
Aceasta a fost ultima şedinţă până în Paşti, ţinută la 18 Aprilie.
După vacanţa Sf. Paşti – s-a ţinut şezătoarea a unsprezecea, la care, colegul nostru Chirtoc C. din cls. VIII-a a desvoltat Humorul lui Creangă şi al lui Brătescu-Voineşti. Aşa cum a privit el chestiunea, a reuşit să trateze bine, argumentând şi studiind în deaproape humorul din opera celor doi scriitori aleşi. A făcut şi o comparaţie reuşită, arătând nota specifică humorului fiecăruia. Stilul a fost plăcut, limpede şi comunicativ.
La şedinţa penultimă, s-a desvoltat subiectul: Poezia modernistă în literatura română de către Wexler M. din cls. VIII-a. L-a tratat în mod deosebit – desigur cu multă subiectivitate – alegând ceeace-i frumos şi expresiv în poezia nouă. A arătat multă simpatie pentru această poezie şi a făcut o critică impresionistă. Expunerea a fost răspicată, dar stilul cam pretenţios.
Ultima şezătoare, a 13-a, a vut loc Sâmbătă 13 Maiu. A vorbit colegul popescu C. Ion, cls. VIII despre Ţăranul ardelean în opera lui Slavici şi Agârbiceanu. A fost o disertaţie care s-a remarcat prin sobritate şi conciziune. Vorbitorul a prezentat în răstimpul de 15-20 minute, tot ceeace se putea spune despre acest subiect, arătând că a cunoscut bine operele celor doi scriitori ardeleni şi că a răscolit materialul cu minuţiozitate, pentru a alege tot ceeace-l interesa şi numai cât îl interesa: sufletul ţăranului ardelean.
Aruncând acum o privire de ansamblu asupra tuturor desertaţiilor, observăm în general, că documentarea şi alcătuirea subiectelor propuse s-a făcut cu multă conştiinţiozitate şi că lipsurile au fosr neînsemnate.
Rămâne să vedem care au fost ţelurile urmărite în aceste şezători literare şi în ce măsură au fost realizate.”

Cristina Vasiloiu