Activitatea şi rolul ei în dezvoltarea comunităţii locale (I)

Loading

La începutul secolului XX, la iniţiativa lui Spiru Haret, în România a luat naştere o mişcare de asociere a elitelor din mediul rural în bănci populare. Scopul acestora era de a oferi credite ieftine ţărănimii, necesare pentru cumpărarea de pământ şi inventar agricol, fără a plăti dobânzi cămătăreşti, de a lupta împotriva sărăciei şi ignoranţei, pentru propăşirea satului românesc.

Dumitru Brezulescu, aici într-o imagine de pe malul Gilortului, a întemeiat cea mai mare bancă populară din țară
Dumitru Brezulescu, aici într-o imagine de pe malul Gilortului, a întemeiat cea mai mare bancă populară din țară

A revenit unui gorjean, Dumitru Brezulescu, onoarea de a scrie una dintre cele mai frumoase pagini din istoria cooperaţiei de credit din România şi de a întemeia cea mai mare bancă populară din ţară, atât din punct de vedere a capitalului deţinut, cât şi a suceeselor obţinute în plan economic, social şi cultural. La 13 ianuarie 1902, la iniţiativa sa, s-a înfiinţat în comuna Novaci Banca Populară ,,Gilortul’’, cu un capital de 72 de lei şi 26 de membri. Banca a început să funcţioneze în cancelaria şcolii primare, iar primul Consiliu de Administraţie era compus din: Ştefan N. Boşca, preşedinte, Ion Gh. Preoteşescu, vicepreşedinte, preotul Filimon Comănescu, casier, Alexandru Stoian, Alexandru Deaconescu, D.P. Sâiu şi Constantin Popescu, membri, Grigore G. Roibu, secretar şi cenzorii Dumitru Brezulescu, Gheorghe I. Moruşianu şi Gh. Buduran. La sfârşitul primului an, ea ajunge să deţină un capital social de 4137,38 lei, iar numărul membrilor creşte la 230.

Începuturi

Potrivit Statutelor băncii, modificate în anii 1904, 1907, 1910, 1911 şi 1925, scopul societăţii era: ,,1.Să înlesnească creditul de care au nevoie asociaţii, procurându-le prin împrumuturi sau scomptare de poliţe, fondurile necesare pentru gospodăria, meseria sau comerţul lor; 2.Să le primească economiile; 3.Să facă orice operaţiuni de bancă şi comision în folosul acestora; 4.Sub rezerva aprobării primei adunări generale, puse în mod expres pe ordinea de zi a convocării adunării, consiliul de administraţie poate hotărî, pe răspunderea sa solidară şi nemărginită, cu majoritatea de ¾ din întreg numărul membrilor săi, ca societatea să facă şi alte operaţiuni indicate de interesele sale şi de cerinţele generale ale regiunii în care operează; 5.Să sădească între asociaţi spiritul de solidaritate şi prevedere şi să contribuie la răspândirea culturii în masele populaţiei prin toate mijloacele potrivite acestui scop.”.
Un moment important în istoria Novaciului îl reprezintă cumpărarea şi împărţirea la ţărani a moşiei Vlădoianu, care încununează activitatea lui Dumitru Brezulescu în folosul celor mulţi şi săraci, care munceau pământul boieresc, dar nu se bucurau de roadele muncii lor. Mai întâi, în aprilie 1904, Banca Gilortul a luat în arendă moşia pentru 5 ani, în numele obştii locuitorilor novăceni. Cum însă obştea novăceană nu avea trebuinţă de întreaga moşie, banca subarendează oierilor sibieni, prin licitaţie publică, munţii: Cerbu, Plopu, Rânca, Larga, Tâmpa şi Pleşa Tâmpei, componente ale moşiei.
În următorii ani, Dumitru Brezulescu a început o intensă corespondenţă cu proprietarii moşiei, reuşind să cumpere, treptat, părţile deţinute de aceştia, după cum urmează: la 19 septembrie 1905, partea lui D.P.Antonescu cu 14 000 lei, la 6 octombrie 1905, cea a Mariei Vintilescu cu 6 500 de lei, la 12 septembrie 1906 a Elenei Rallet cu 100 000 de lei, la 4 august 1907 a Mariei P. Antonescu cu 20 000 lei, la 21 august 1907 a lui C. Palada cu 40 700 lei şi la 15 septembrie 1907 a lui Grigore Palada cu 28 000 lei. În opera sa de cumpărare a moşiei, Brezulescu a fost ajutat de colegul său de facultate, I.G. Duca, director general al Casei Centrale a Băncilor Populare, care, drept recunoştinţă, va fi ales preşedinte de onoare al Băncii Populare Gilortul.

Cristian Grecoiu