Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Istorie » Activitatea generalului Gheorghe Magheru în slujba Gorjului (III)

Activitatea generalului Gheorghe Magheru în slujba Gorjului (III)

Submitted by on 17 March 2010articol citit de 3,515 ori | No Comment

Săptămânalul „Vertical” vă oferă în exclusivitate un nou serial dedicat familiei Magheru şi locului ocupat de aceasta în istoria Gorjului. În mai multe episoade veţi putea afla lucruri mai puţin cunoscute despre trecutul acestei familii şi despre averea materială din judeţul Gorj. Printre aceste informaţii vă oferim şi date inedite din arhivele gorjene sau regionale dar şi din presa vremii sau cea contemporană. Sperăm ca cititorii noştri să aprecieze cum se cuvine acest demers şi chiar să ne trimită impresii sau informaţii care să ne fie de ajutor în completarea imaginii despre cea mai importantă familie din istoria acestor meleaguri.

Viitorul general, Gheorghe Magheru, a fost târât prin tribunale de către cei care îi datorau bani şi au încercat să nu şi-o plătească

Viitorul general, Gheorghe Magheru, a fost târât prin tribunale de către cei care îi datorau bani şi au încercat să nu şi-o plătească

Gheorghe Magheru a intrat în rândurile micii boierimi în 1825 prin introducerea numelui lui în Arhondologia Ţării Româneşti, stare care îi aducea un statut social de privilegiat. Demersurile au fost începute în 1825 de ispravnicii judeţului Gorj care au confirmat Caimăcămiei Craiovei originea boierească a tânărului Magheru. În primăvara anului 1825 chiar Gheorghe Magheru va trimite un memoriu către autorităţi în care va sublinia: „rămânând eu lipsit de părinţi din mică copilăria mea, m-au luat fecior de suflet răposatu unchiu meu vtori vistier Şerban Măgherul, neavând alţi copii din trupul său şi acum viind în vârstă, vrând ca să fiu şi eu în cinstea neamului mieu, am dat jalbă Cinstitei Căimăcămii, a scrie…spre a fi trecut şi eu în Arhondologhie, după cinstea neamului mieu”. Autorităţile de atunci au răspuns favorabil solicitării, Magheru figurând între privilegiaţi începând cu anul următor. Curând, activitatea sa va fi foarte apreciată de către domnie. Eforturile sale vor fi răsplătite la 8 octombrie 1837 când va fi ridicat la un rang boieresc superior, acela de serdar. Schimbarea a fost confirmată şi în „Arhondologia nouă a Ţării Româneşti”. Apoi, în 1844, domnitorul Gheorghe Bibescu îl va ridica pe Magheru la rangul de paharnic, grad boieresc superior.

În instanţele gorjene
La începutul deceniului IV al secolului XIX, Gheorghe Magheru se va bate în instanţă pentru a-şi recăpăta unele bunuri pe care le încredinţase unui preot, între timp decedat. Din adresa Ocârmuirii judeţului Gorj către Judecătoria Gorjului aflăm şi pricina, arătată chiar de Gheorghe Magheru autorităţilor: „că asupra plecării dumisale la Cătun au dat o pungă cu o sumă de galbeni i alte mărunţişuri întrânsa în păstrare la un popa Ion sin Ilie ce l-au avut om veichi al casăi şi vecin de acolea şi mai nainte de aceasta tot în păstrarea numitului preot îi dădeasă încă o păreche disagi de piele cu sineturi i o ladă cu alte lucruri şi când s-au întors de la Cătun au găsit pă acest preot  mort şi făr de nici o ştire de lucrurile aceştea ce le-au făcut şi apucând pă  cei de lângă dânsul rude ale sale care au fost lângă el până l-au îngropat, disagi şi lada eau dat-o în tocmai precum au fost, iar de acea pungă cu totul ar fi tăgăduit zicând că nimic nu le-a pomenit preotul de aceasta aflându-să în vieaţă…”
Raportul Ocârmuirii se făcuse, după cum remarcam, chiar pe baza plângerii lui Magheru, unde se spunea: „…la întâea zi a următoarei luni când era să plec la Cătun spre întâmpinarea excelenţei sale domnului deplin împuternicitului prezident în tracea noapte am chemat pă un preot popa Ion sin Ilie de aici de lângă casa mea, căruea ca unui om al căsii ce-l aveam credincios eam dat în păstrare până mă voi întoarce o pungă cu o samă de galbeni  şi nişte mărunţişuri de aur tot în tracea pungă care pungă şi până în săptămâna luminată  a sfintelor Paşti tot numitului au fost încredinţată, după plecarea mea la 20 de zile să vede că din nenorocire-m întâmplându-să boală au şi murit fără a arăta de faţă acest lucru al mieu, tot atunci îi mai dedeasăm şi o păreche de disagi de piele cu sineturi şi o ladă cu alte lucruri mai înainte, şi pentru toate acestea zic ce-i care au fost lângă dânsul în casă că n-au spus nimic…”

Cercetări ale autorităţilor vremii
Pricina a fost cercetată cu mare atenţie de autorităţi. Subocârmuitorul de Gilort a mers la faţa locului pentru a cerceta faptele şi surprizele nu au întârziat să apară. Declaraţiile membrilor familiei preotului dispărut au arătat neconcordanţe, semn că aveau ceva de ascuns. Dimitrie Măldărescu, „suptocârmuitorul plăşii Gilortului”, îi va trimite pe toţi cei impricinaţi la ocârmuitorul judeţului, adică părinţii preotului, preoteasa şi cumnata mortului dar şi pe Gheorghe Magheru. Cercetarea stabilise deja că aceştia erau vinovaţi iar cele reclamate de vistierul Gheorghe Magheru erau întemeiate. Dacă ne uităm la achiziţiile făcute după soluţionarea acestei pricini, suntem înclinaţi să credem că viitorul general şi-a recăpătat bunurile de la cei care le avuseseră în păstrare.Ne gândim aici la cumpărarea, la 13 februarie 1833, cu 5500 taleri, a caselor pitarului Alecu Broşteanu din Târgu-Jiu. Aceste case vor fi modernizate cu sume considerabile. Este adevărat că Magheru făcea şi mulţi bani de vreme ce lua în arendă, cam în aceeaşi perioadă, moşia Şişeştii de Sus de la Uţa Sărdănescu (8 mai 1832), Roşia şi Bălăceştii (15 mai 1832-21 martie 1837), Albeni ş.a.

Salvatorul judeţului Gorj
Sunt cunoscute faptele de arme ale lui Gheorghe Magheru în timpul războiului ruso-turc din 1828-1829, o să revenim asupra lor într-un alt episod, dar şi cele administrative sunt foarte importante. Lui Gheorghe Magheru îi datorăm păstrarea judeţului Gorj în 1833 când administraţia rusă condusă de generalul Pavel Kisselev vroia să îl desfiinţeze. A fost nevoie de multă influenţă şi putere de convingere pentru ca gorjul să nu fie şters de pe hartă. Contemporanii i-au arătat multă recunoştinţă după o asemenea faptă, episodul fiind foarte cunoscut în toată istoriografia. Astfel, la 19 septembrie 1833, Barbu Viişoreanu-deputatul Gorjului în Adunarea Obştească de la Bucureşti-i-a oferit un dar lui Magheru în numele locuitorilor care s-a ridicat la 28 de galbeni împărăteşti, sumă considerabilă pentru vremea aceea. Gheorghe Magheru avea să declare că „nu şi-a făcut decât datoria faţă de neam şi patrie, faţă de concetăţenii săi” şi va refuza suma, dăruind-o pentru plata medicului „ce va fi orânduit în Târgu-Jiu”.
Pentru aproape două decenii, Gheorghe Magheru a abandonat viaţa militară în favoarea celei civile. A îndeplinit mai multe funcţii administrative: judecător supleant (1832-1835), preşedinte al magistratului (primar) în 1840 şi judecător titular al Judecătoriei Gorj (1842-1844). Ne-a rămas o caracterizare foarte importantă din această perioadă făcută de profesorul Ioan Maiorescu pentru eroul gorjean: „un om foarte drept: de două ori a lepădat postul de judecător…sub principele Ghica, asemenea sub Bibescu…pentru că nu i s-au primit părerile lui cele drepte…nemaiputând suferi mâncătoriile şi strâmbătăţile în ramura aceasta…”.

Comments are closed.