Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Special » Acasă la Bacio

Acasă la Bacio

Submitted by on 20 February 2013articol citit de 1,559 ori | No Comment

Mihai Vulpe, Bacio cu e cunoscut de fani, se pregătește să facă un album cu piesele sale, acompaniat de o orchestră de muzică sinfonică. Această veste și alte povești din viața sa, într-un interviu oferit, la el acasă, pentru Vertical și N-SAT TV.

Bacio, artistul gorjean care a uimit România cu Proiectul „Elvis”

Bacio, artistul gorjean care a uimit România cu Proiectul „Elvis”

R: Înainte de a vorbi despre Mihai Vulpe- Bacio- artistul, aș vrea să vorbim puțin de Mihai Vulpe- soț și tată.
M. V.:
Da… De cinci ani sunt căsătorit și am o familie fericită. Cel mai important lucru de pe lumea asta este familia, în întregime, iar copilul vine să aducă acel vârf al liniștii pe care o simți când ai o familie. Îmi dedic timpul, stau și cu soția, stau și cu copilul… În ziua de azi toți alergăm și uneori uităm de copii. Îmi place să-i spun povești, îmi place să-i răspund la orice întrebare îmi pune, chiar dacă îmi pune întrebarea de 100 de ori… Cu soția mea, la fel… e bine să o mai scoți la un restaurant, să discuți problemele. Alții vin acasă de la servici, ori își dau în cap, ori se ceartă. Chiar dacă nu cheltuim două milioane, mergem undeva și discutăm problemele de familie și treburile merg mult mai bine, pentru că într-o familie sunt două orgolii, două concepții diferite, mă refer la bărbat și la soție și e bine să încerci să creezi un cadru psihologic în care să rezolvi problemele, pentru binele familiei.

R.: Cam ce fel de întrebări pune copilul tău, la vârsta de cinci ani?
M.V.:
Orice. De la „De ce se aprinde becul?”… „De ce apar stelele?” … De ce stau eu atât de mult plecat și nu vin mai repede (bine, asta mă întreabă nevastă-mea)- copilul înțelege mai repede decât nevasta- de obicei- ca să fac o glumă… Trebuie să răspunzi la orice întrebare. Eu mă pun în locul lui. Chiar dacă am 100 de probleme pe cap, încerc să dau importanță la tot ce mă întreabă și văd că dă rezultate. E liniștit, e foarte inteligent- seamănă cu mine…

R.: Și foarte frumos- seamănă cu soția…. De fapt, dacă mă uit în pozele de familie, sunteți toți trei frumoși și – sunt convinsă – și inteligenți.
M.V.:
O să zică lumea că în interviul nostru ne lăudăm unii pe alții. Eu am început prin a vă felicita, la început, că ați înființat Televiziunea N-SAT TV, care vrea să promoveze artiști, valori, după cum am înțeles, dumneavoastră ne lăudați că suntem frumoși și inteligenți….

R.: Am considerat că trebuie să facă cineva și presă pozitivă.
M.V.:
Presă… Nu știu… Eu am fost foarte naiv și am crezut în toate lucrurile astea esențiale, adevăr, justiție, presă, dar mi-am dat seama că presa nu e presă, justiția nu e justiție și noi trăim ca într-un joc pe calculator, lăsați într-o junglă… Presa ascultă de șefu, care-o fi el, pentru că altfel nu poate să trăiască. Dacă se schimbă șeful vine alt șef, zice: „Ia 200 de milioane să spui ce vreau eu sau să nu spui”…

R.: Mai există și altă variantă: ”Vrei să nu te dau afară? Nu-ți dau nimic, dar zii mersi că te las să scrii ceea ce te pun eu. De aceea nu e bine să ai șefi, tu, ca ziarist”.
M. V.:
Dumneavoastră știți mai bine, ați trecut prin ele, probabil. De aceea e bine să încercăm să facem lumină în jurul nostru. De aceea spuneam că mă bucur să ați înființat această televiziune, N-SAT, cu care vreți să faceți alceva.

R.: Păi, atunci, hai să facem lumină. Îți propun să vorbim despre Mihai Vulpe, cunoscut sub numele de artist Bacio.
M.V.:
E cam mult spus artist. Eu sunt, să spunem, un suflet care caută ceva în viața asta, în muzică, în viață, în familie. Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat anumite conjuncturi să-mi pot îndeplini acest vis cu muzica, am reușit să merg și în străinătate cu ceea ce fac eu, ăsta e lucrul care mă bucură cel mai mult: În Grecia, în Turcia, în Germania, în Austria am primit câteva contracte. Am muncit foarte mult și muncesc în continuare. Și noaptea, dacă-mi vine o idee, mă trezesc, stau vreo două ore să-mi scriu ideile pe hârtie.
În timp, am crescut, câte puțin, de la adolescentul cu chitara care cânta în cameră, dar am crezut în ceea ce fac și crezul acesta a venit din partea publicului. E una să faci niște tablouri și nimeni să nu le aprecieze și alta e să spui „Eu nu prea știu cum e tabloul ăsta, eu l-am făcut” și să vină oamenii să spună: „Ce frumos e! Mergi mai departe!” Așa a fost și în cazul meu. Publicul m-a luat pe brațe, m-a purtat mai departe și îi mulțumesc foarte mult!

„De cinci ani sunt căsătorit și am o familie fericită”

„De cinci ani sunt căsătorit și am o familie fericită”

R.: Ai mers înainte și iată, acum, te cunoaște toată țara, ești invitat la televiziunile naționale să cânți.
M.V.:
Da, abia am venit de la emisiunea soților Viorica și Ioniță din Clejani, de la Kanal D. A fost ceva ciudat acolo, dar s-a terminat cu bine. Domnul Ioniță m-a provocat puțin, a vrut să mă-ncerce. Cântase doamna Viorica rock and roll și dumnealui mi-a zis: „Poți cânta ca ea?” A fost o încercare, am reușit, domnul Ioniță m-a felicitat…

R.: Ce-ai cântat?
M.V.:
Am fost chemat cu Proiectul „Elvis”, pentru că în ziua de azi se caută puțin… „circul”. Adică una e să apar eu înntr-un costum negru, să cânt o melodie de-a mea și alta e să apari cu un costul strămucitor și să cânți „Elvis”. Asta se caută. De obicei, sunt chemat cu acest proiect și, peste tot spun că aș vrea să mă duc și cu melodiile mele. Dar, omul vrea altceva. Vrea, așa cum spuneam, ceva strălucitor, îmi iau costumul de Elvis și cânt. Ce am observat, în emisiunile de acest gen, este foarte ciudat că este cineva care face semn să aplaude oamenii, le face semn când să râdă, parcă trăim, așa, într-o lume artificială. Telespectatorul vede show-ul și îi place, dar în interior sunt niște lucruri care ar trebui să decurgă de la sine.

R.: Ai fost și la PRO TV, la emisiunea „Românii au talent”. Acolo cum a fost?
M.V.:
Mi-a zis un prieten să particip. I-am spus că nu mai am 18 ani, să pun un număr pe mine, iar trei jurați să-mi spună dacă știu să cânt, sau nu. Nu știu dacă știu să cânt. Eu fac ce știu, iar publicul e cel care spune. Până la urmă am fost, la Constanța, au fost vreo 6000 de concurenți, eram și eu printre ei pe acolo, mi-a venit rândul, am cântat și, din fericire, juriul a fost impresionat. Andra a plâns puțin și lucrul ăsta m-a onorat, pentru că este o artistă desăvârșită. Am trecut mai departe, am ajuns în semifinale, dar Gigel Frone a reușit să mă detroneze, astfel încât m-am oprit cu un pas înainte de finală, dar eu asta mi-am dorit. Nu am dorit să câștig, pentru că, dacă intrai în finală trebuia să te muți la București, trebuia să faci contract cu Media PRO, trebuia să faci ce-ți spun ei. Toate contractele te fac să nu mai fii tu. Mi s-au deschis foarte multe uși de acolo, am fost invitat la multe televiziuni naționale, am obținut trei proiecte în străinătate, în Grecia, Germania, acum voi pleca în Italia tot cu Proiectul     Elvis, într-un club, unde e un fan Elvis. Porțile s-au deschis după ce am apărut la „Românii au talent”, care este una dintre cele mai vizionate emisiuni.

R.: Nu te-ai oprit, totuși, la Elvis. Ai un show întreg pe care-l faci la localul la care cânți cu trupa ta.
M.V.:
Avem un show care prinde foarte bine la public, avem costume speciale. De fapt, sunt mai multe show-uri. Avem unul cu cowboy, în care ne îmbrăcăm în cowboy, cu pistoale, cartușe și tot ce trebuie și cântăm, un show de muzică grecească, în care eu am costumație de grec, cu brâu, muzică rusească, în care mă îmbrac în cazah, show-ul cu Elvis, unul de mariaki, în care ne îmbrăcăm în spanioli, cu trompetă, cu maracas, care prinde foarte bine, avem muzică țigănească, cu melodiile din filmul Șatra. Toate aceste lucruri le-am făcut pentru oameni, pentru a nu-i plictisi. La un eveniment nu poți să cânți șapte ore îmbrăcat la fel și cu același gen de muzică și atunci le oferim spectacol. Antrenăm publicul, intră între noi, nu suntem noi vedetele și ei de partea cealaltă. Cu aceste show-uri am reușit să plecăm și în Timișoara, în București și afară, pentru că îi prindem pe aproape toți cei care doresc un anumit fel de muzică și vrem, mereu, să venim cu ceva nou.

R.: „Iluzia ta” este prima piesă pentru care ai făcut un videoclip. Aș vrea să ne spui, care e iluzia ta.
M.V.:
Eu am multe iluzii, mai ales în România… Am făcut facultatea de științe economice în Timișoara și acolo am deschis colaborarea cu formația Genius, care era în vogă în acea vreme. Atunci am compus melodia „Iluzia ta”, pe care am cântat-o împreună cu Oana de la trupa Genius. Fiecare e o cărămidă pe care am pus-o la castelul ăsta pe care vreau să-l construiesc. „Iluzia ta” a fost începutul, este una dintre piesele mele de suflet, la care țin foarte mult și care mă caracterizează în continuare.

R.: Iar noutăți? La ce să se aștepte fanii tăi, în continuare?
M.V.:
Am un proiect „Bacio sinfonic”, în care voi face un album cu melodiile mele, proprii- și versuri și muzică și vor fi cântate cu o orchestră filarmonică. Nu va fi nici un instrument electric și acest album va arăta oamenilor ceea ce sunt eu. Restul este spectacol, este comerț.

R: Ești și autor de film. Ce faci tu în acest segment, pentru că omul din fața televizorului nu știe care este contribuția fiecăruia dintre cei care fac un film?
M.V.:
Pe primul loc se află filmul „Da las nostalgia!”, pe care l-am făcut cu regretatul Dumitru Călugăru, cu sprijinul televiziunii TELE 3. Acesta a luat premiul pentru cea mai bună regie la Festivalul de Film Gura Humorului, tot cu acest film am reușit să intru la Slovenia- Ljubljana, la un festival de film, unde am intrat în finala competiției, am mai făcut câteva filme, dar este foarte greu și trebuie să te dedici în acest domeniu. Trebuie să ai o viziune, să găsești un om care are o poveste și acea poveste poate foarte ușor să ajungă la sufletul oamenilor, trebuie să știi să-ți apropii acel om, pentru a putea fi natural. Deocamdată am lăsat filmul deoparte, dar m-am bucurat că am reușit să am performanțele acestea. Continui să cânt.

Comments are closed.