Evaziunea fiscală l-a dus pe Alexandru Lupulescu, patronul firmei Lexi Star, în spatele gratiilor, la fel ca și pe nevasta lui. Corect, ar spune oricine, când aude de suma de 65.000 lei, ce reprezintă prejudiciul creat statului prin taxe și impozite neplătite de patronul cu pricina, pentru că a lucrat la negru. Întrebarea este, cum s-a ajuns la o astfel de evaziune? De ce au dormit „organele” până acum? Pentru că, aceleași „organe” fac dosar de evaziune micilor patroni chiar și pentru 2000 de lei. Și, culmea, numesc evaziune fiscală faptul că bieții oameni au prevăzut sume de plată către stat, cu toate că nu s-au încasat facturile evidențiate în contabilitate, iar ei nu au de unde plăti. După cum se vede treaba, riscă mai mult oamenii cinstiți să aibă dosar penal decât hoții, pentru că ei vor plăti cu siguranță datoriile, iar statul îi hăituiește cu dosare penale pentru orice leuț datorat, în timp ce indivizii care lucrează la negru riscă acest lucru doar dacă sunt prinși că au lucrat la negru.
Asta, însă, e cum e… Dar ce ziceți de faptul că unele bănci, de exemplu BRD, refuză să închidă conturile clienților care au poprire din cauza datoriilor la stat, pe motiv că nu le-ar lăsa statul. Deci, omul, chiar dacă nu are bani să mai pună în cont, iar statul îl prigonește pentru că nu are bani de impozite, trebuie să continue să plătească administrarea contului de către bancă, dacă nu are cu ce plăti datoria la stat, ca banca să accepte să-i închidă contul. Aici e de văzut dacă nu cumva tocmai banca profită de problema omului și dă vina pe stat, sau, într-adevăr, statul face abuz de puterea cu care a fost investit .
Și, acesta nu e singurul caz în care românul de rând este abuzat din punct de vedere financiar: de stat, bănci, firme de leasing, furnizori de utilități, pentru că cei mari fac regulile, iar cei mici sunt forțați să le respecte.
