Perioada estivală a redus mult dezbaterile care ar fi trebuit să se desfăşoare în România privind aprobarea unei aberaţii unice, instituirea unui embargo privind tratarea unor perioade importante din istoria naţională. Cine spune că legea nu prevede expres asta dar lăsă la interpretarea unor indivizi controversaţi ce şi cum se va aplica nu trăieşte în România, cu alte cuvinte ori vom avea excese în aplicare ori nimeni nu îşi va mai aduce aminte că există în vigoare asemenea lege.
Ideea că nu trebuie făcută apologia fascismului şi comunismului exista şi până acum, de ce era nevoie de o altă lege nu putem decât bănui iar motivele nu sunt din cele mai nevinovate. Avem cazul mareşalului Antonescu, luptătorul împotriva bolşevismului care a fost sacrificat pe altarul unor interese internaţionale, şi nu mă refer la procesul şi execuţia din 1946 ci la memoria de după 1989, care totdeauna va provoca dezbateri şi interpretări care ar putea fi condamnate penal din acest moment. Cum ar fi de exemplu să condamnăm, după vrerea iniţiatorilor, pe cei care spun că pentru cel puţin unii dintre români comunismul a fost un regim mai bun? Sondajele spun într-o proporţie considerabilă că românii cred că în trecut le-a fost mai bine iar a interzice acest lucru este ca şi cum s-ar pune gaz pe foc. Sau, poate, iniţiatorii îşi asumă un dezastru prezent şi cred că o interzicere ar ajuta ca românii să îşi piardă memoria unui trecut mai bun.
Ca şi în cazul altor legi, dezbaterea la noi este post factum pentru ca cei care fac legile, adică vreo jumătate penali după cum spune DNA, să îşi poată impune inepţiile. Ce ar fi fost dacă ar fi fost întrebaţi istoricii, oamenii de presă sau diverse alte instituţii cu această sferă de preocupare? Cu siguranţă nu am fi obţinut un asemenea proiect legislativ care, în cazul în care va fi aplicat cu rea credinţă, cum s-a mai văzut în România, va da naştere la abuzuri inimaginabile. A presupune buna credinţă în ceea ce priveşte aleşii este o intenţie extrem de temerară după cum a arătat în ultimii ani DNA.
Din punct de vedere istoriografic, sunt puse sub semnul întrebării legionarismul, regimul antonescian şi cel comunist din timpul lui Gheorghe Gheorghiu Dej şi Nicolae Ceauşescu. Apare însă o mare aberaţie, rezistenţa anticomunistă din România a fost făcută în mare parte de legionari, nu vom mai vorbi de această perioadă unică în Europa de Est? Personalităţi de prim rang ale culturii naţionale-Eliade, Ionescu, Cioran, Vulcănescu, Ţuţea-vor fi puse la index pentru că aşa năzbâtii au scris unii? Aşa cum subliniam, toate aceste discuţii ar fi putut avea loc înainte de adoptarea legii, trebuie văzut cine a forţat ca lucrurile să se desfăşoare invers! Legea adoptată este una antiromânească!
