Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Istorie » 95 de ani de la bătălia de la Podul Jiului: Populația Tg-Jiului a spus „pe aici nu se trece” inamicului

95 de ani de la bătălia de la Podul Jiului: Populația Tg-Jiului a spus „pe aici nu se trece” inamicului

Submitted by on 5 October 2011articol citit de 4,075 ori | No Comment

Cu aproape un veac în urmă, gorjenii reintrau în istorie pe uşa din faţă, dovedindu-se demni urmaşi ai pandurilor în ceea ce s-a numit Bătălia de la Podul Jiului. Un grup de locuitori ai oraşului Târgu-Jiu, printre care erau elevi şi pensionari, s-a opus cu succes timp de mai multe ore pătrunderii în localitate a germanilor. Chiar dacă, strategic, bătălia nu a însemnat până la urmă un mare succes, eroismul gorjenilor a salvat mulţi soldaţi români, aflaţi în retragere, de la prizonierat sau chiar de la moarte.

Locuitorii Târgu-Jiului au reuşit în octombrie 1916 să blocheze intrarea trupelor germane chiar la Podul de peste Jiu

Locuitorii Târgu-Jiului au reuşit în octombrie 1916 să blocheze intrarea trupelor germane chiar la Podul de peste Jiu

În ultimii ani, cel puţin din punct de vedere didactic, Istoria nu mai este înşiruirea de evenimente legendare care ne-au marcat ca popor. Printre „culturi”, „civilizaţii” şi alţi termini istorici la modă, avem nevoie de fiecare dată să ne adăpăm la izvorul istoriei adevărate, al eroismului pe care astăzi, din păcate, credem că l-am pierdut iremediabil. Din acest punct de vedere, evenimentele din 14 octombrie 1916  constituie pentru gorjeni şi pentru toţi românii o pagină de istorie care nu trebuie uitată.
Nu este deloc puţin ca o mână de oameni-miliţieni, elevi ai Gimnaziului ”Tudor Vladimirescu”, orăşeni, femei şi copii-să lupte într-o zi de sărbătoare (Sfânta Paraschiva)- pentru libertatea oraşului lor. Şi atunci s-a mai întâmplat ceva, acei oameni simpli şi neinstruiţi din dispozitivul de apărare au trecut la contraatac. Şi manevra a uluit de moment inamicul, iată o istorie care te obligă la respect şi la cinstirea memoriei celor în cauză. Gorjenii au păstrat mereu memoria acelor clipe de eroism sublim, cărţile de istorie l-au uitat pe drumul tranziţiei.

Eroii Războiului de Reîntregire
Se cunoaşte entuziasmul general care a caracterizat armata română şi populaţia civilă în luna august 1916 când s-au forţat trecătorile Ardealului. Din nefericire, a fost un moment sublim dar efemer de istorie naţională. Începând cu luna septembrie lucrurile s-au înrăutăţit constant, atât pe frontal, din Ardeal cât şi pe cel din Dobrogea.
Astfel, în cursul lunii octombrie, forţele germane şi austro-ungare au declanşat prima bătălie pentru cucerirea trecătorilor Carpaţilor. Nu a fost deloc uşor pentru trupele Puterilor Centrale. Trupele inamice au reuşit, cu preţul unor mari pierderi, să ocupe intrările nordice ale defileurilor Bran, Predeal şi Buzău. Nici atacurile din flanc date în direcţia pasurilor Oituz şi Ghimeş, cu intenţia de a deschide accesul pe valea Trotuşului şi a Siretului, n-au eşuat total. Pe frontul din Moldova inamicul s-a izbit de rezistenţa disperată a Diviziei 15 infanterie, condusă de generalul Eremia Grigorescu, a cărei deviză „Pe aici nu se trece!” a devenit cuvântul de ordine al întregii armate române de a apăra pământul sfânt al patriei.
Şi încercările trupelor inamice de a pătrunde pe valea Oltului, pe la Turnu Roşu şi pe valea Topologului  au fost sortite eşecului. Reţinem din acest punct de vedere raportul şefului Marelui Cartier General Austro-Ungar  adresat comandamentului suprem: „Românii se apără atât de crâncen, încât un succes hotărâtor nu este de aşteptat decât numai prin aducerea de forţe importante din partea noastră”.
Şi aici trupele inamice s-au izbit şi de rezistenţa urmaşilor de panduri. Trupele germane au renunţat de moment la planul de a ajunge foarte rapid la Bucureşti în urma înfrângerilor amintite şi au declanşat o puternică ofensivă pe Jiu. Era 10 octombrie 1916 iar poziţiile noastre erau apărate  de Divizia 11 infanterie. După ce au depăşit slabele rezistenţe ale elementelor de acoperire de pe fosta frontieră din zona muntoasă, forţele inamice au înaintat până la nord de Târgu Jiu. Contraatacul viguros al trupelor române, dat la 14 octombrie 1916, a provocat o mare derută în rândul inamicului a cărui retragere precipitată nu s-a mai oprit decât pe poziţiile iniţiale de plecare la ofensivă. Se ştie deja că la aceste lupte a luat parte cu o însufleţire patriotică impresionantă populaţia satelor din zona  oraşului Târgu- Jiu, bătrâni, femei, copii, bărbaţi nemobilizaţi pentru front, care, înarmaţi cu puşti de vânătoare sau cu arme luate de la răniţi, au respins un detaşament german ce încerca să treacă podul de peste Jiu. În luptele din Valea Jiului din octombrie 1916, printre cei ce şi-au jertfit viaţa pentru apărarea patriei ameninţate s-a aflat şi generalul Ion Dragalina, comandantul Armatei 1 române, rănit mortal în zona Lainici.

Bătălia din miezul zilei
Interesant că ”Enciclopedia României” aproape că nu reţine bătălia de la Podul Jiului dar menţionează eroismul locuitorilor din Horezu din aceeaşi perioadă. În dimineaţa zilei de 14/27 octombrie 1916 în oraşul Tg-Jiu rămăsese doar o companie de poliţie  pentru paza podului peste Jiu, o patrulă a acesteia ce fusese trimisă spre vest, la Slobozia, fiind surprinsă de către inamic. Bătălia de la Podul Jiului s-a declanşat la orele 11.30 şi a durat câteva ore, aici luptând alături de soldaţi şi o parte a populaţiei civile precum şi cercetaşii din rândul cărora s-a remarcat prin curajul său Ecaterina Teodoroiu, „eroina de la Jiu”. A urmat apoi contraofensivă şi intervenţia armatei române.

Întâlnirea lui Ioan Dragalina cu Ecaterina Teodoroiu
Dintr-o evocare on-line semnată de Opritsa Dragalina Popa-”Slujitori ai Neamului-Familia Dragalina, în mărturii din istorie şi din arhiva familiei” aflăm despre întâlnirea dintre generalul Ioan Dragalina şi Ecaterina Teodoroiu, desfăşurată în aceeaşi lună octombrie 1916: ” Generalul Dragalina decide, cum îi este obiceiul, să plece personal în recunoaştere, să pătrundă până în primele linii, să vorbească cu fiecare comandant, să coordoneze atacul cu fiecare conducător de pluton. În dimineaţa de 12 octombrie pleacă cu o maşina în Valea Jiului. La un post înaintat de ajutor sanitar, zăreşte o fetişcană, îngrijind cu abnegaţie soldaţii răniţi. Este îmbrăcată subţire şi vântul de toamnă e tăios. Dragalina opreşte maşina şi o întreabă cum o cheamă. “Ecaterina Teodoroiu”. “O adevărată eroină” spune Dragalina emoţionat şi-i cere ordonanţei să-i aducă din maşină mantaua cu trese de General. Apoi, cu blândeţea unui părinte, i-o pune pe umeri, o salută, şi pleacă mai departe în munte. Zece luni mai târziu, Ecaterina Teodoroiu, Eroina de la Jiu, avea să moara, împuşcată în piept, în fruntea plutonului pe care-l comanda ca sublocotenent.

Comments are closed.