S-au aniversat la 5 mai 2009, 90 de ani de la naşterea istoricului şi criticului literar George Uscătescu, o personalitate a culturii româneşti ale cărei opere sunt puţin cunoscute la noi. S-a născut la Curteana – Creţeşti, localitate aparţinătoare oraşului Târgu Cărbuneşti, în 1919 într-o familie de învăţători, primind o educaţie ce şi-a pus amprenta asupra întregii sale cariere.
Este remarcat de Nicolae Iorga
George Uscătescu a absolvit şcoala primară în satul natal, avându-i ca învăţători chiar pe părinţii săi, după care a urmat Liceul „Tudor Vladimirescu” din Tg-Jiu remarcându-se ca un elev eminent la obiectele de studiu umaniste. Examenul de bacalaureat l-a susţinut în anul 1937 la Craiova, după care, în vara aceluiaşi an, a fost admis la facultăţile de Litere, Filosofie şi Drept din cadrul Universităţii Bucureşti.
Un moment special în viaţa sa de student s-a produs în anul III când, datorită calităţilor intelectuale aparte a fost remarcat de profesorul universitar Nicolae Iorga, care l-a propus, în anul 1940, pentru o bursă de studiu în Italia.
În perioada studenţiei George Uscătescu a fost, iniţial, atras de mişcarea socialistă datorită originii sociale, dar constatând atitudinile antinaţionale adoptate de către Partidul Comunist din România, s-a reorientat spre mişcarea legionară, fără a participa, însă, la acţiunile teroriste organizate de către legionari.
Obţine două doctorate în Italia
După plecarea din ţară şi-a continuat studiile în Italia sub îndrumarea unor personalităţi ale lumii academice, obţinând în anul 1941 un doctorat în filozofie şi litere. Nu după mult timp, în 1942, a obţinut şi titlul de doctor în ştiinţe juridice.
Din cauza izbucnirii celui de-al doilea război mondial, a fost imposibil ca George Uscătescu să revină în ţară şi, din cauza faptului că Spania îşi păstrase neutralitatea în 1943, a luat decizia să se stabilească în această ţară. În Spania avea să urmeze o carieră universitară de excepţie, fiind profesor la Universităţile din: Madrid, Barcelona şi Santander.
O personalitate a exilului românesc
George Uscătescu a realizat o operă remarcabilă, având ca teme de studiu: istoria, politica, filosofia, literatura, arta, istoria şi filosofia culturii, teatru etc. Eruditul profesor a conferenţiat pe diverse continente, în faţa unor numeroşi universitari.
A debutat ca autor în 1949 cu lucrarea: „El problema de Europa”. Prin operele sale, George Uscătescu a făcut cunoscute în: Spania, Italia, Franţa, Portugalia şi ţările latine americane operele fundamentale ale culturii române. În centru preocupărilor sale s-a aflat poetul naţional Mihai Eminescu şi genialul sculptor Constantin Brâncuşi, cărora George Uscătescu le-a dedicat câte şase lucrări. Referindu-se la Constantin Brâncuşi îl definea ca fiind „un artist reprezentativ al geniului românesc”.
Prin scrierile sale şi-a exprimat admiraţia faţă de personalităţi ale culturii şi filosofiei româneşti precum: Mircea Eliade, Constantin Noica şi Lucian Blaga. De altfel, referindu-se la opera lui George Uscătescu, Constantin Noica avea să afirme: „(…) Voi îndrăzni să spun (…) nu citiţi numai o carte de Uscătescu, citiţi-le pe toate”.
George Uscătescu a fost şi un mare poet, mare parte a operei sale poetice fiind publicată în revista „Destin” revistă de cultură românească apărută în 25 de volume.
Apărător al interesului naţional
După lovitura de stat din 23 august 1944 şi preluarea puterii de către comunişti în România, George Uscătescu s-a manifestat ca un patriot, susţinând acele acţiuni precum „Declaraţia” PMR din aprilie 1964, ce viza înlăturarea controlului sovietic al economiei româneşti precum şi atitudinea de respingere de către statul român a invaziei din Cehoslovacia din vara anului 1968.
George Uscătescu a exprimat critici la adresa acelor exilaţi români în Occident care au afectat, prin atitudinile adoptate, interesele legitime ale României. A condamnat deseori acţiunile revizioniste vizând Transilvania: „Sunt mirat că demnitarii de la Budapesta defilează prin Transilvania, incită şi agită ideea de autonomie, cu totală iresponsabilitate”.
Referindu-se la desfăşurarea mişcării de eliberare naţională a românilor după destrămarea imperiului sovietic, George Uscătescu crede că unirea Basarabiei cu România nu s-a realizat, în principal, din cauza indiferenţei şi ignoranţei Occidentului, care nu a acţionat pentru înlăturarea efectelor pactului Ribbentrop – Molotov.
După revoluţia din decembrie 1989, prof. univ. dr. George Uscătescu a fost declarat membru de onoare al Academiei Române. În 1994 a primit titlul de Cetăţean de Onoare al Clujului şi titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii „Babeş-Bolyai”.
La scurt timp după această recunoaştere, George Uscătescu avea să se stingă din viaţă, la 11 iunie 1995, la Madrid.
Voi îndrăzni să spun (…) nu citiţi numai o carte de Uscătescu, citiţi-le pe toate”.
Constantin Noica
