La 1 ianuarie 1920 apărea primul număr al revistei „Crinul satelor”, publicaţie ce avea redacţia în fosta comună Corneşti şi era editată de Societatea educativă „Tribuna”. Motto-ul acestei reviste era: „Talpa ţării, biata gloată,/Ridicând-o din noroi,/Ridica-vom Ţara toată, /Ridica-ne-vom pe noi”. Din nefericire, revista nu a apărut decât până în decembrie 1923 când din cauza greutăţilor materiale şi a bolii de plămâni ganglionare care-l măcina pe fondator, Gheorghe Găvan Jaleş, aceasta şi-a încetat activitatea. După 1990, regretatul Gheorghe Gârdu sprijinit de oamenii de cultură Constantin Popescu şi Ion Cepoi au reluat apariţia anuală a acestei publicaţii.
Cu peste nouă decenii în urmă a luat naştere în satul Stolojani din fosta comună Corneşti (actuala comună Băleşti) o mişcare culturală numită Societatea educativă „Tribuna”. Iniţiatorii acestei mişcări culturale au fost Gheorghe Găvan Jaleş şi Grigore Copotoiu dar şi alţi învăţători din fostul judeţ Gorj. „Tribuna” a luat naştere la 9 aprilie 1919, scopul acesteia fiind relevat chiar din procesul verbal de înfiinţare: „Societatea va fi amica tineretului, educatoarea şi povăţuitoarea săteanului şi va avea ca deviză: „Nimic pentru noi, totul pentru popor””. Se mai spunea că societatea va căuta pe cât se poate să înveţe pe sătean a cunoaşte adevărul pentru a-l căuta singur.
Gheorghe Găvan Jaleş şi „Crinul satelor”
În 1964 statul comunist recunoştea meritele lui Gheorghe Găvan Jaleş şi propunea construirea în comuna Corneşti, Raionul Târgu-Jiu, a unui monument închinat acestei uriaşe personalităţi. Demersul nu a fost dus până la sfârşit, nici acum nu avem un monument dedicat acestei uriaşe personalităţi a Gorjului.
Dar cine a fost Gheorghe Găvan Jaleş? Un fiu de ţăran sărac din satul Bălava din fosta comuna Corneşti. Despre începuturile activităţii culturale ale sale aflăm dintr-un articol apărut în revista „Crinul satelor” din februarie 1923, semnat chiar de Gheorghe Găvan Jaleş: „Într-o zi din primăvara anului 1917 ne plimbam pe deal, vorbind despre cărţile ce citeam fiecare…din vorbă-n vorbă ajung la problema situaţiei poporului, la lipsa unei acţiuni educative pentru ridicarea lui, la cauzele acestei situaţii….Eu cred că de sus până jos este lipsă de tragere de inimă, apoi….vinovatul suntem noi toţi cei ce putem vedea puţin din rău şi nu căutăm să-l lichidăm prin mijloacele de care dispunem fiecare. Noaptea n-am dormit deloc, iar dimineaţa ne-am şi făcut un program. Am adunat toate cărţile ce am găsit pe la mine şi pe la el, le-am scris frumos într-un caiet, şi după ce am făcut trebuşoara asta am zis să se cheme biblioteca Crinul.”
Astfel începea biblioteca „Crinul” cu 150 de cărţi aşa cum arată regulamentul bibliotecii redactat la 9 martie 1917 de Gheorghe Găvan Jaleş şi Grigore Copotoiu. Biblioteca avea o centrală în comuna Corneşti şi o sucursală în comuna Băleşti. Numărul cărţilor sporeşte prin donaţii. În 1918 avea o sucursală în satul Stroeşti(comuna Arcani) şi în satul Stolojani, comuna Corneşti. Numărul cărţilor după registrul inventar din 1919 este de 1498 , iar după darea de seamă a societăţii educative „Tribuna” din 1919, 1562 cărţi.
Societatea „Tribuna” apare ca o acţiune organizată pentru ridicarea satelor prin reprezentaţii teatrale, conferinţe, organizări de excursii, şezători şcolare, serbări, publicarea unei reviste, cursuri de adulţi, cursuri săteşti etc. Foarte interesant, în societate erau primiţi membri pe baza unui legământ de onoare plătind o cotizaţie de 1,50 lei.
Cu siguranţă, cea mai mare realizare a societăţii o constituia publicarea unei reviste cu redacţia în comuna Corneşti. Apărută la începutul anului 1920 sub numele „Crinul satelor”, revista avea pe copertă un motto: „Talpa ţării, biata gloată,/ Ridicând-o din noroi,/Ridica-vom ţara toată,/ Ridica-ne-vom pe noi”. Conţinutul revistei la primele apariţii era alcătuit dintr-un articol care purta titlul „Scrisori către săteni”, urmat apoi de articole care tratau probleme legate de viaţa satului, culegeri de folclor, lucrări cu caracter literar ş.a.
Revista „Crinul satelor” a fost editată pe rând de societatea de educaţie „Tribuna”, apoi de societăţile de educaţie „Tribuna” din Corneşti şi „Jaleşul” din Stolojani, de Societatea „Tudor Vladimirescu” cu sediul în Arcani iar mai apoi de Liga „Crinul”. Atunci, după cum sublinia Vasile Cărăbiş într-o lucrare din 1978, motto-ul a fost completat cu deviza: „Mai multă lumină! Mai multă bunătate! Muncă! Cinste!”
Această publicaţie a avut o arie de răspândire foarte mare de vreme ce în arhiva proprie se găsesc scrisori din mai toate localităţile Gorjului. Era cunoscută în judeţele Durostor, Constanţa, Roman, Vâlcea, Mehedinţi şi se găsesc schimburi cu Revista „Datina” –Turnu Severin, Revista „Zori de zi”-Râmnicu-Sărat, „Munca intelectuală”-Buzău, „Gazeta Şcoalei”-Craiova, „Vlăstarul”-Târgovişte, „Răsăritul”-Bucureşti şi „Florile Dalbe”-Bârlad.
Căminul Cultural şi monumentul care nu s-au mai făcut
La 17 iunie 1964, Sfatul Popular al Regiunii Oltenia se adresa Comitetului pentru cultură şi artă din cadrul Sfatului Popular al Raionului Târgu-Jiu cu rugămintea de a analiza oportunitatea construirii unui monument închinat lui Gheorghe Găvan Jaleş. Această propunere apăruse într-un memoriu înaintat de cetăţeanul Dumitru P. Găvan din comuna Valea Neagră, raionul Medgidia, regiunea Dobrogea, originar din raionul Târgu-Jiu.
Lucrurile erau cumva înaintate din moment ce autorul memoriului scria autorităţilor: „Vreau să stabilim locul de construcţie al Căminului Cultural Gheorghe Găvan-Jaleş din Corneşti, raionul Târgu-Jiu, pentru care s-a alocat fondul de construcţie, comunicat la radio în ziua de 5 iunie 1964 şi a monumentului din faţa acestui cămin cultural.”
Ideea apăruse mai devreme şi pentru a trece de „vigilenţa” autorităţilor comuniste, localnicii l-au făcut pe Gheorghe Găvan-Jaleş comunist post-mortem. Pentru a sublinia această idee era citat învăţătorul pensionar Gheorghe Găvănescu, decedat în 1961 la vârsta de 84 de ani, care spunea despre fondatorul „Crinului satelor” că: „Dacă Găvan Jaleş ar trăi astăzi ar fi mare ministru comunist”. Tot aici era citat I.I.Buligan, învăţător pensionar din Brădiceni, fost tribunist care îl caracteriza pe Găvan-Jaleş drept „modest şi cu atitudine hotărâtă în a-şi dărui toate puterile de muncă ale tinereţii lui, binelui obştesc, culturalizării maselor”.
În adresele trimise între diferitele autorităţi ale vremii mai întâlnim amintit şi un alt caz care ar fi trebuit să fie pilduitor pentru autorităţile comuniste. Astfel, cei 5000 de lei pe care Găvan-Jaleş i-a dat cu împrumut chiaburului Ion Cuţui pentru a-şi căuta sănătatea au fost investiţi în întregime în cărţi pe care le va aduce de la Bucureşti pentru Societatea „Tribuna”, pentru biblioteca „Crinul satelor”.
Se pare totuşi că autorităţile comuniste nu au fost sensibilizate de această mare personalitate a Gorjului de vreme ce nu s-a mai construit nici căminul cultural şi nici monumentul. Poate că ar fi timpul ca autorităţile locale, dar şi cele judeţene, să se gândească la un asemenea demers. Gheorghe Găvan Jaleş a fost o personalitate uriaşă a epocii sale iar importanţa muncii sale s-a văzut în luminarea satelor Gorjului.
