Anii care s-au scurs de la evenimentele din 1944 nu au lămurit pe deplin cele petrecute în acele zile, se pare chiar că disputa s-a înviorat după declaraţiile neavenite ale preşedintelui în funcţie. Cu 67 de ani în urmă România a abandonat de bună voie o alianţă militară, în condiţii absolut dificile, şi s-a integrat sistemului Naţiunilor Unite. După 23 august 1944, regele Mihai s-a aflat în Gorj, la Dobriţa. De fapt, regele cunoştea foarte bine acest judeţ…
Dacă în numerele precedente invocam două personalităţi gorjene implicate în evenimente-Constantin Sănătescu şi Titus Gârbea-încheiem acest ciclul cu informaţii despre implicarea Gorjului. În Gorj fusese adus tezaurul României la Tismana şi tot pe aceste meleaguri va poposi familia regală pentru circa trei săptămâni. Dacă acum evenimentele sunt cunoscute, inclusiv de către cititorii noştri, mulţi ani a fost loc de mari controverse.
Localizarea localităţii Dobriţa!?
Pentru istoriografia românească momentul 23 august 1944 a fost deosebit de controversat. Bunăoară, locul unde s-a stabilit regele Mihai I, după ce a părăsit Capitala, în noaptea de 23 spre 24 august 1944, şi unde a rămas până la preajma datei de la 12 septembrie, a creat mari probleme istoricilor privind localizarea. Astfel, unele însemnări stârnesc chiar ilaritate. Scriitorul Haralamb Zincă scria în cartea ”Şi a fost ora H”(Editura Militară, 1971) că: ”Imediat după ce regele şi suita sa părăsiră nu numai palatul, ci şi Capitala, refugiindu-se în comuna Dobriţa din Valea Sadului…”. Pentru gorjeni, este cel puţin ciudată această localizare geografică şi, bineînţeles, incorectă.
Corneliu Leu publica în 1984 ”Romanul unei zile mari” unde arunca şi mai multe neclarităţi: ”Într-un convoi de maşini, având în frunte un ”Cadillac” în care venise garda lui Antonescu, regele pleacă la ora două noaptea, însoţit de suita sa, la Dobriţa, în apropiere de Retezat, pe un domeniu al boierului Matac”. Sunt şi istorici sau oameni politici care în cărţile lor au identificat corect zona(ex. Mircea Ioaniţiu şi V. Liveanu). Despre instalarea regelui Mihai şi a suitei sale la Runcu-Dobriţa din judeţul Gorj. Regele Mihai mai fusese aici pe timpul când era elev de liceu, împreună cu întreaga clasă şi unde avea şi persoane cunoscute. Aceste două sate sunt pe versantul Munţilor Vâlcan, în nordul judeţului Gorj, la apus de Jiu, deci în Meridionali.
Prima vizită în Gorj
În vara anului 1939, viitorul rege Mihai-numit Voievodul Mihai de Alba Iulia-a făcut o excursie de studii de istorie în Gorj însoţit de profesorul Nicolae Iorga. Supravieţuitorii acelei perioade spun că Nicolae Iorga nu prea era încântat de străduinţele în ale studiului ale odraslei regale.
Ioan Pavel Petraş, unul dintre militarii care l-au însoţit pe rege în respectiva perioadă, povesteşte într-o carte apărută acum câţiva ani (”Cartea vieţii. Însemnările unui muritor ”): ”Am vizitat, în judeţul Gorj, obiective istorice ca mânăstirile Lainici şi Tismana, apoi peştera Polovraci, Baia de Aramă, Izvorul Salcâmilor şi casa memorială Tudor Vladimirescu.
Programul profesorului Iorga, la fiecare obiectiv, era de două zile: în prima zi, vizitarea propriu-zisă, şi a doua zi, studiu în aer liber, de regulă la umbra pomilor. De la distanţă la care ne aflăm reglementar, auzeam tot ce se vorbea.
Pe tot parcursul excursiei, Voievodul şi asistenţa au dormit în corturi, care se montau prin grija Prefecturii Gorjului. Masa, de asemeni, se dădea tot prin grija Prefecturii Gorj pentru întregul alai (…). La ”Izvorul Galciomita”, nici noi şi nici Voievodul nu am dormit în corturi, fiindcă am fost oaspeţii preotului din sat, care avea o gospodărie îmbelşugată în apropierea izvorului şi preasfinţia sa s-a simţit onorat să găzduiască suita regală. Popa a organizat o masă pompoasă în curtea casei sale, cu pui fripţi şi vin bun şi rece. Voievodul cu colegul sau au dormit în casa popii, în alte încăperi au fost cazaţi ceilalţi din alai, iar noi în şură, în fân.
…Pe tot timpul nopţii am patrulat cu schimbul prin curte şi grădină, să nu se apropie vreun răufăcător periculos pentru viaţa şi liniştea Voievodului. A doua zi, oaspeţii s-au sculat pe la orele zece, am luat micul dejun şi am plecat la mânăstirea Lainici, înotând din nou prin praf.
Mânăstirea Lainici e aşezată între munţi într-un loc pitoresc, mai mult sălbatec şi sărăcăcios, ca şi mânăstirea, de altfel… Profesorul Iorga a ţinut o prelegere în apropierea mânăstirii, şi după masa luată la iarba verde am plecat spre peştera Polovraci… Peştera era uscată, foarte murdară şi rău mirositoare, aşa că vizitarea nu a durat mult. Fiind zi de duminică, pe o poiană a avut loc o horă ţărănească cu fete şi feciori din Polovraci şi din împrejurimi, frumos îmbrăcaţi. Fiind zonă de munte, costumele se asemănau cu cele din zona Sibiului. Voievodul a fost încântat, a fotografiat câteva fete mai frumoase şi le-a luat numele, spunând că le va trimite fotografiile. S-a dansat şi periniţa, fetele se înghesuiau să danseze cu oaspeţii. La această horă nu au avut acces privitori, afară de mamele dansatoarelor, selecţia o efectuau jandarmii locali care erau prezenţi în număr destul de mare şi bine echipaţi, dar nu în imediata apropiere a dansatorilor… (…)
De la Polovraci, am mers la Mânăstirea Tismana… Într-un colţ al chiliilor, exista apartamentul regal, dotat cu tot confortul de rigoare. Eu am păzit acest apartament timp de două zile, cât am stat la această mânăstire, când n-am dat voie nici călugărilor să se apropie – aşa era consemnul. În apropiere de mânăstire se afla râul Tismana şi în seara următoare s-a organizat un pescuit de noapte cu făclii, peştii erau prinşi cu nişte furci cu mai mulţi colţi, operaţie la care a luat parte şi M.S. Voievodul Mihai. A doua zi a fost vizitată casa memorială a lui Tudor Vladimirescu, o căsuţă mică din lemn aşezată pe patru stâlpi groşi de stejar, înaltă de circa doi metri. Oaspeţii au semnat în cartea de onoare, apoi profesorul Iorga a ţinut prelegerea la umbra copacilor din apropiere şi, tolăniţi pe fanul de curând cosit, ni s-a servit şi masa… Ultimul obiectiv: Baia de Aramă, după care ne-am despărţit de alteţele lor, care au plecat spre Bucureşti, iar noi la Craiova şi apoi fiecare la posturile repartizate pentru practică”.
