Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Istorie » 23 August 1944 sub judecata istoriei (III): Zilele care au schimbat soarta României

23 August 1944 sub judecata istoriei (III): Zilele care au schimbat soarta României

Submitted by on 2 September 2011articol citit de 2,155 ori | No Comment

Anii care s-au scurs de la evenimentele din 1944 nu au lămurit pe deplin cele petrecute în acele zile, se pare chiar că disputa s-a înviorat după declaraţiile neavenite ale preşedintelui în funcţie. Cu 67 de ani în urmă România a abandonat de bună voie o alianţă militară, în condiţii absolut dificile, şi s-a integrat sistemului Naţiunilor Unite. Dacă a fost bine sau rău, dacă România avea de ales vom încerca să lămurim în serialul următor. În vâltoarea acelor vremuri un rol foarte important a fost jucat de gorjenii Constantin Sănătescu şi Titus Gârbea. De asemenea, în desfăşurarea evenimentelor de după 23 august 1944, Gorjul a jucat un rol important.

Generalul gorjean Titus Gârbea a fost implicat în evenimentele din august 1944

Generalul gorjean Titus Gârbea a fost implicat în evenimentele din august 1944

Cunoscutul general de origine gorjeană Titus Gârbea a fost implicat în evenimentele din 1944-1945. În martie 1944, după pătrunderea trupelor sovietice pe teritoriul românesc, s-a luat decizia creării unei misiuni militare române pe lângă Înaltul comandament german şi Comandamentul superior al trupelor de uscat. Onoarea de a conduce această misiune a revenit gorjeanului Titus Gârbea, trimis în Germania de un alt gorjean, Constantin Sănătescu.

„Primul ofiţer român care mi-a spus că mergem spre dezastru”
În Jurnalul generalului Sănătescu este pomenită pentru 1942 o întâlnire cu pe atunci colonelul Titus Gârbea care ”a fost primul ofiţer român care mi-a spus că mergem la dezastru”. Sănătescu nu l-a uitat şi în martie 1944 a insistat ca Gârbea să primească conducerea Misiunii militare din Germania pentru a pregăti desprinderea de Germania. În perioada respectivă au avut loc mai multe întâlniri Sănătescu-Gârbea unde ultimul fusese pus la curent cu cele ce se puneau la cale în România pentru ieşirea din războiul antisovietic.
În Memoriile sale, Titus Gârbea povesteşte ultima întâlnire cu Antonescu din 21 august 1944 şi ideea Mareşalului de a lăsa puterea regelui: ”Am prezentat raportul verbal, de faţă fiind şi generalul Gheorghe Avramescu, noul comandant al Armatei a 4-a. În această situaţie, raportul a fost scurt şi concis, auzind şi Avramescu că germanii nu ne vor ajuta cu nimic, nici măcar cu un soldat, iar ultimele transporturi de forţe germane, aflate în curs, sunt urgentate spre Polonia sau aiurea.
Am continuat să îi raportez confidenţial despre misiunea mea în Germania. Mareşalul m-a scos la o parte pe pajiştea de iarbă, unde i-am detaliat concepţia de la OKW şi de la OKH. Am subliniat că generalul Guderian a speculat ”eventualitatea” de retragere pe linia Galaţi-Focşani şi pe care a considerat-o ca o ”hotărâre comună”; astfel el s-a considerat autorizat să retragă toate diviziile blindate… Arăt că deliberat s-a făcut aceasta, considerând că ofensiva sovietică va putea fi oprită în gâtul dintre Dunăre şi Carpaţi. Deci, deliberat şi cu uşurinţă, s-a plănuit cedarea celor două provincii româneşti…Conchid lui Antonescu, care era mirat şi crispat, că faţă de amăgelile şi deturnările germane noi nu trebuie să ne mai facem scrupule. Ei, germanii, ne vor părăsi deliberat în Moldova şi Basarabia.
La aceasta mareşalul, care se mişca încet lângă mine, mă întreabă: ”Atunci, ce facem, care este soluţia?”. Răspund: ”Frontul nostru se va prăbuşi, aşa cum i-am spus şi lui Guderian, la fel ca peste tot de două luni de ofensive sovietice. Nu trebuie să lăsăm răul să se întindă şi, dumneavoastră, în calitate de comandant suprem român, să cereţi încetarea ostilităţilor pe baza unui armistiţiu”.
El mă priveşte, apoi cu amărăciune îmi spune: ”Eu nu pot să fac asta”. Eu reiau: ”La toate cererile noastre germanii au tărăgănat şi ne-au dat cu linguriţa. Acum şi-au retras forţele şi ne-au părăsit în urgia ofensivei sovietice; germanilor nu le pasă să cedeze teritoriul nostru…”
…La atitudinea mea hotărâtă, mareşalul exclamă ca o răsuflare: ”Dacă n-aş ştii că este o laşitate, mi-aş trânti un glonţ în cap!”. Apoi, privind în jos, continuă să se plimbe încet. Eu şoptesc emoţionat: ”Aceasta nu este o soluţie; nu sunteţi legat de un tratat, iar Axa s-a sfărâmat de mult”.
Mareşalul Antonescu tace îndelung, apoi reia: ”Eu mă duc la Grupul de armate general Friessner, iar mâine sau poimâine vin la Bucureşti să raportez regelui şi să-i predau puterea”.

Evenimentele în lumea serviciilor secrete
În seara zilei de 23 august 1944 regele Mihai a înregistrat ”Proclamaţia către ţară” care a fost difuzată la ora 22.15 iar apoi a plecat spre Gorj. Timp de trei săptămâni acesta va fi cazat la Dobriţa, la poalele munţilor. Evenimentele au mai fost prezentate în săptămânalul nostru. Mihai I şi regina Elena au stat în Gorj, la Dobriţa, sat al fostei comune Dobriţa (acum aparţinător comunei Runcu) ca să se ferească din faţa nemţilor, dornici să recapete controlul în România. De ce la Dobriţa, de ce la soţii Petrescu? Cu siguranţă, aici şi-au făcut simţită prezenţa relaţiile noului prim-ministru Constantin Sănătescu.
După cum aţi putut citi în acest material, serviciile secrete au fost surprinse de desfăşurarea evenimentelor din această zi. Lucrul este cu atât mai surprinzător cu cât încă din primele zile ale regimului Antonescu s-au luat măsuri pentru întărirea acestora. Astfel, Serviciul Secret a suferit mai multe restructurări(1940, 1942, 1943). Cea mai importantă hotărâre a fost trecerea acestuia din subordinea Ministerului Afacerilor Externe în subordinea directă a Preşedinţiei Consiliului de Miniştri, a lui Antonescu special. De aici şi denumirea de Serviciul Special de Informaţii. Eugen Cristescu nu a putut fi arestat în zilele respective dar a fost arestat în septembrie la Câmpulung Muscel.
Dar nu doar serviciile secrete româneşti au fost luate prin surprindere. Potrivit informaţiilor de arhivă, în România activau 11 servicii de informaţii germane, dintre care doar trei oficiale. Acestea efectuau urmăriri, executau arestări sub forma ”răpirii” unor persoane  şi încălcau brutal atribuţiile autorităţilor româneşti. Doar că la 23 august 1944 au reacţionat mult prea târziu sau chiar au fost luate prin surprindere.

Comments are closed.