23 August 1944 sub judecata istoriei (I): Zilele care au schimbat soarta României

Loading

Anii care s-au scurs de la evenimentele din 1944 nu au lămurit pe deplin cele petrecute în acele zile, se pare chiar că disputa s-a înviorat după declaraţiile neavenite ale preşedintelui în funcţie. Cu 67 de ani în urmă România a abandonat de bună voie o alianţă militară, în condiţii absolut dificile, şi s-a integrat sistemului Naţiunilor Unite. Dacă a fost bine sau rău, dacă România avea de ales vom încerca să lămurim în serialul următor. În vâltoarea acelor vremuri un rol foarte important a fost jucat de gorjeanul Constantin Sănătescu. De asemenea, în desfăşurarea evenimentelor de după 23 august 1944, Gorjul a jucat un rol important.

Gorjeanul Constantin Sănătescu a coordonat din punct de vedere militar evenimentele din 23 august 1944
Gorjeanul Constantin Sănătescu a coordonat din punct de vedere militar evenimentele din 23 august 1944

Pentru început trebuie subliniat faptul că evenimentele din august 1944 au fost prezentate trunchiat atât de istoriografia comunistă-unde s-a exagerat rolul jucat de PCR, cât şi de istoriografia din ultimele două decenii care încearcă practic să scoată pe comunişti din cele întâmplate atunci. Astfel, realitatea istorică este că pregătirea politică şi militară a actului de la 23 august 1944 a fost coordonată de reprezentanţii Blocului Naţional Democrat, ai Palatului şi Armatei. Mai mult, la întâlnirea din noaptea de 13-14 iunie 1944 a fost acceptat planul de acţiune propus de comunişti şi a apărut Comitetul Militar Insurecţional condus de generalul Gheorghe Mihail, colonelul Dumitru Dămăceanu şi generalul Vasiliu Răşcanu. La întâlnirea din noaptea de 27-28 iulie 1944, unde au participat Lucreţiu Pătrăşcanu, Emil Bodnăraş, Constantin Sănătescu, Constantin Vasiliu-Răşcanu şi Grigore Niculescu-Buzeşti, s-a căzut de acord asupra calendarului de înlăturare de la putere a mareşalului Antonescu, moment care iniţial trebuia să se producă pe 15 august 1944. Evenimentul a fost amânat ulterior pentru 26 august 1944 şi devansat pentru 23 august 1944.

Pregătirile de înlăturare
Controversatul act de la 23 august 1944 a fost pregătit deosebit de greu din pricina supravegherii Siguranţei conduse de Eugen Cristescu. Deşi întâlnirile erau foarte riscante, acestea se vor desfăşura chiar şi la Palatul Regal şi diferite case conspirative, inclusiv ale comuniştilor.
Până la urmă, complotiştii au ales cel mai bun moment pentru înlăturare, acela în care armata germană să nu poată interveni cu eficienţă. Astfel, prin reluarea ofensivei sovietice, în ziua de 20 august 1944, pe frontul sovieto-german din Moldova, s-au creat premisele favorabile urgentării acţiunii. Înlăturarea lui Antonescu se putea produce acum în orice moment deoarece trupele hitleriste aflate pe front nu puteau interveni. Riscul intervenţiei germane rămânea totuşi unul major dacă ne gândim că în august 1944 trupele germane din România numărau 626 000 militari, dintre care 391 000 combatanţi pe front. În Bucureşti şi în împrejurările sale, acolo unde se vor tranşa evenimentele din 23-24 august 1944, existau 16 000 de germani, dintre care jumătate erau concentraţi în diferite puncte strategice ale oraşului(Şcoala Superioară de Război, Prefectura Ilfov, instituţii publice, hoteluri etc.).

Ultima întâlnire
La 5 august 1944 a avut loc la Rastenburg ultima întrevedere dintre Hitler şi Antonescu. Liderul german a rămas convins după respectiva întâlnire că mareşalul român stăpâneşte lucrurile în România şi această ţară nu va părăsi alianţa germană. Confruntat cu dezastre militare şi încercări ale unor aliaţi de a părăsi tabăra Axei, Hitler a luat cea mai proastă decizie pentru Reich, abandonarea planului Margareta II care viza ocuparea României de trupele germane.
Ion Antonescu a plecat de la întâlnirea cu Hitler foarte afectat şi, după cum au scris apropiaţii lui, hotărât să exploateze orice ocazie favorabilă de a ieşi din război. Era însă prea târziu ca planurile lui Antonescu să mai poată fi puse în practică, complotiştii acţionând mult prea devreme pentru ca acesta să fii primit condiţii favorabile din partea duşmanului. De fapt, după 1943, Antonescu permisese apropiaţilor săi să poarte negocieri cu Aliaţii, aşteptând chiar colaborarea adversarilor politici pentru condiţii de pace cât mai bune. Aceste lucruri nu s-au produs şi există multe mărturii care arată că în 23 august 1944 Antonescu a fost sabotat pentru a fi scos din scenă. Regelui Mihai îi revine meritul înlăturării lui Antonescu dar şi răspunderea pentru ce a traversat România după data respectivă.

Enigmele lui 23 august 1944
Sunt cel puţin trei momente ale zilei respective care dacă s-ar fi produs altfel ar fi putut schimba sensul evenimentelor şi poate chiar soarta României. Primul se referă la desfăşurarea în cursul dimineţii acelei zile, la Snagov, a şedinţei Consiliului de Miniştri, unde s-a aflat că Ion Antonescu va pleca în cursul după-amiezii pe front. Al doilea, petrecut tot în cursul acelei dimineţi, se referă la întâlnirea lui Gheorghe Brătianu cu Ion Antonescu, istoricul încercând să îl convingă personal  pe Mareşal să încheie armistiţiul cu Naţiunile Unite. Nu doar că Antonescu nu a respins această propunere, s-a arătat chiar favorabil unei asemenea variante cu condiţia aducerii unei scrisori de consimţământ în acest sens din partea lui Iuliu Maniu, Constantin Brătianu şi Constantin Titel-Petrescu. Ion Antonescu nu a primit scrisoarea de sprijin până la întâlnirea cu regele care i-a fost fatală pe plan politic. Cel de-al treilea moment, dacă a existat, marchează un act de trădare naţională, serviciul cifru al Ministerului Afacerilor Externe a primit condiţii favorabile pentru încheierea armistiţiului care nu au fost prezentate Mareşalului. Există suficiente informaţii care ne arată că Aliaţii deciseseră ca Mareşalul Antonescu să semneze armistiţiul cu Naţiunile Unite. Acest lucru devenise posibil în urma tratativelor dintre Mareşal şi guvernul sovietic-convorbiri purtate prin ambasadoarea URSS la Stockholm, Alexandra Kollontay.

Rolul gorjeanului Constantin Sănătescu
Generalul Constantin Sănătescu a fost numit în fruntea Casei Militare Regale după destituirea colonelului Ion Codreanu. Această numire nu a fost deloc întâmplătoare, din împuternicirea regelui, acesta a dus o serie de tratative  cu diverşi lideri politici, inclusiv cu comuniştii, pentru conturarea complotului. De asemenea, Constantin Sănătescu a acţionat pentru atragerea a o serie de comandanţi de mari unităţi din interiorul ţării şi de pe front de partea forţelor angajate în executarea iminentei răsturnări de situaţie. Palatul Regal, mai ales în condiţiile regimului Antonescu, nu avea suficiente pârghii ca să determine o schimbare politică prin forţe proprii.