A văzut de curând lumina tiparului cartea ”1989. România între revoluție și lovitură de stat” semnată de profesorii Adrian și Horațiu Gorun. Lucrarea a fost lansată sub egida prestigioasei edituri Pro Universitaria, București, în cadrul ediției a X-a a celui mai important salon de carte din România, Bookfest 2015, organizat în cadrul Romexpo, București. Vorbim de o carte foarte interesantă unde se aduc argumente interesante în dosarul revoluție/lovitură de stat unde încă se mai scriu file și la un sfert de veac de la evenimente.
Lucrarea realizată de Adrian Gorun în colaborare cu prof. univ. dr. Tiberiu Horațiu Gorun a fost lansată în cadrul ediției a X-a a celui mai important salon de carte din România, Bookfest 2015, organizat în cadrul Romexpo, București. Adrian Gorun spune despre acest demers editorial că se încrie într-un început datorită faptului că la 25 de ani de la evenimentele din 1989 nu cunoaștem toate cele întâmplate, sunt încă foarte multe evenimente controversate care se cer explicate fie și dintr-un demers normal al împăcării cu trecutul.
O carte necesară
Potrivit autorilor, justificarea apariției acestei cărți rezidă în următoarele argumente: ”România este azi membră a Uniunii Europene și a Alianței Nord Atlantice, intrând în rândurile țărilor civilizate. Au fost făcuți pași importanți în cei peste 25 de ani de la căderea regimului Ceaușescu, însă politicul a rămas încă dator față de cei care i-au asigurat succesiv legitimitatea. În multe domenii. Iar unul din domeniile restante este cel al restituirii adevărului complet cu privire la decembrie 1989. A adevărului necenzurat sau presărat cu fragmente ale falsului etic în care ideologiile osificate estompează valori și fapte. Crâmpeie de adevăr ni s-au oferit în acest sfert de veac, însă adevărul în integralitatea sa rămâne în sfera misterului, cu ample consecințe persuasive.
Două întrebări articulează întregul nostru demers: Ce s-a întâmplat în România în decembrie 1989? și Ce s-a întâmplat cu România după 22 decembrie 1989? Un demers la care ne angajăm și care se va materializa în mai multe volume, decelând fapte, evenimente, procese și fenomene care au marcat istoria noastră recentă. Despre decembrie 1989 s-a scris mult, fiind lansate în spațiul public opinii, ipoteze, chiar teorii de nivel empiric. Cartea pe care o propunem cititorilor este una care observă și explică seria de evenimente ce s-au succedat în România în intervalul 22-25 decembrie 1989, precum și modalitățile în care ele au fost receptate de către diversele publicuri. Suntem conștienți că vom crea simpatii, dar și multe antipatii. Însă rostirea adevărului este mult important decât vremelnicele opinii interesate”.
Controversele rămân
Cartea profesorilor gorjeni este un demers teoretic dar cu atât mai interesant dacă ne gândim că încă avem dilema ”revoluție” sau ”lovitură de stat” chiar și printre specialiști. Analizând culisele instalării la putere a ”emanaților”, desprindem ideea unei lovituri de stat pregătită minuțios dar dublată de o ieșire în stradă a populației și de un discurs de genul ”revoluția în pericol” care să justifice schimbările. De aceea autorii ne lasă să tragem noi concluziile pe baza unei documentații impresionante. Reținem totuși discursul autorilor: ”O minoritate care se instalează la putere fără a utiliza măcar un glonț, dar care apelează la forța gloanțelor spre a crea bruma de legitimitate necesară și spre a-și păstra puterea în fața ”teroriștilor care trag din orice poziție”, ”teroriști” ce s-au ”evaporat” de fiecare dată după capturare. Un tablou al ridicolului și absurdului care a reușit să ne decredibilizeze în fața întregii lumi”
Încheiem acest semnal editorial cu una dintre concluziile celor doi autori, cea care ne permite să înțelegem cel puțin parțial, mascarada pe care am văzut-o inclusive în direct la televizor: ”În cele aproximativ 75 de ore-de la decolarea de pe acoperișul sediului comitetului central la execuție-Nicolae Ceaușescu(exceptând escala de la Snagov) a fost pus în imposibilitatea de a mai avea vreo legătură cu centrele de putere ale statului. El nu s-a mai aflat la originea nici uneia dintre decizii și nu a putut să ordone sau să dispună în vreun domeniu”. Și atunci, mai au sens dilemele?
