În acest an, pe 21 mai, se împlinesc 132 de ani de la naşterea poetului Tudor Arghezi, care are puternice rădăcini în Gorj. Cu această ocazie, va avea loc, La Târgu Cărbuneşti, a 32-a ediţie a Festivalului Internaţional „Tudor Arghezi”, un bun prilej pentru gorjeni şi chiar pentru turişti de a participa la manifestările prilejuite de acesta, dar şi pentru a vizita muzeul cu acelaşi nume, înfiinţat în 2007. Aici, pot fi admirate obiecte personale ale poetului şi ale familiei- chiar şi fotografia lui Zdreanţă, câinele său preferat , care l-a inspirat în poezia cu acelaşi nume.
Tudor Arghezi s-a născut la 21 mai 1880, în Bucureşti, după propria-i mărturisire, „printr-o împrejurare de pripăşire oltenească” şi a decedat la 14 iulie 1967, fiind „cel mai mare poet al nostru de la Eminescu încoace”, cum avea să-l declare critica literară la debutul său editorial.
Tatăl poetului, Nae Theodorescu, născut în Craiova, se ocupa cu munca câmpului, iar bunicul dinspre tată al poetului, Tudor Cojocaru, care a trăit 113 ani, s-a născut la Cărbuneşti, Gorj, localitate pe care a părăsit-o de tânăr şi a trăit în Craiova. Tudor Cojocaru, inspirat de locul natal, şi-a schimbat numele, devenind Theodor Cărbunescu.
Tudor Arghezi este pseudonimul lui Ion N. Theodorescu, poetul împrumutând prenumele bunicului, iar numele l-a luat cum a mărturisit mai târziu de la denumirea veche a râului Argeş-Argesis.
“Mi-am luat numele pentru a ieşi din anonimat”, mărturisea maestrul, “pentru a mă deosebi de mulţimea Theodoreştilor”. Conform spuselor Mitzurei Arghezi căuta un nume care să “sbârnâie”. Pseudonimul ales în jurul anului 1900 a devenit nume oficial abia în 9 mai 1956.
Poetul s-a socotit întotdeauna a fi de spiţă oltenească şi a fost legat de olteni şi Oltenia, cum spune fiica sa, prin tot ce a scris şi a simţit şi era mândru de rădăcinile sale gorjeneşti.
Internarea sa în lagărul de la Târgu Jiu, în 1943, ca o consecinţă a pamfletului antigerman “Baroane”, l-a apropiat suplimentar de mediul de care se simţea ataşat până într-atât încât a dispus ca pe piatra de pe mormântul său şi al soţiei, de la Mărţişor, să apară menţiunea “cu origini în Gorj”.
El şi-a susţinut întotdeauna obârşia gorjenească spunând: “mă îmbărbătează umbra lui Tudor Vladimirescu, precum şi copaia (postava) din care îmi iese obârşia în care tatăl meu a fost legănat cu piciorul bunicii mele”.
„A iubit ţinuturile Gorjului”
Aşa cum spunea Valeriu Anania, “Tudor Arghezi a iubit ţinuturile Gorjului până la idolatrizare, din ele şi-a luat dalta şi condeiul, forţa şi geniul pentru o operă care dăinuie peste timpuri ”.
La 15 august 1964, cu prilejul reapariţiei revistei “Ramuri”, în noua serie, va apărea tableta “Bine te-am găsit, Cărbuneşti…”, dovadă că poetul aducea spiritului cultural al Olteniei, salutul fierbinte al unui gorjean bucureştenizat, dar cu mândria originii paterne în sânge.
Legăturile lui Tudor Arghezi cu Oltenia au un caracter permanent şi cine răsfoieşte revista “Ramuri”, seria veche, începând cu 1929, întâlneşte mai multe articole si pamflete ale lui Arghezi, de o reală importanţă pentru literatura şi cultura noastră, dar şi pentru cunoaşterea Olteniei şi a unor figuri de intelectuali.
Astăzi, ca şi altădată, în biroul lui Tudor Arghezi de la Mărţişor, ochelarii clasicului odihnesc pe tăblie, bastonul celebru stă rezemat într-un colţ, iar pe un braţ al fotoliului este aşezată legendara bască neagră, de parcă l-ar aştepta pe scriitor şi acum să plece într-o plimbare de primăvară târzie…
Muzeograf Eugenia Firescu
