Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Istorie » 120 de ani de la înfiinţarea Gimnaziului „Tudor Vladimirescu”

120 de ani de la înfiinţarea Gimnaziului „Tudor Vladimirescu”

Submitted by on 11 February 2010articol citit de 3,591 ori | No Comment

În anul 1890, Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, prin adresa cu nr. 7680, comunica Primăriei oraşului Târgu-Jiu aprobarea înfiinţării unui gimnaziu real şi ruga administraţia locală să se îngrijească de asigurarea spaţiului şi a mobilierului necesare funcţionării noii unităţi de învăţământ. Primăria oraşului Târgu-Jiu răspundea că gimnaziul va folosi pentru început două săli de clasă de la Şcoala Primară de Băieţi. Acest gimnaziu real va purta din 1897 numele lui Tudor Vladimirescu. Noul local s-a inaugurat în anul 1898 dar va fi terminat abia un an mai târziu.

Au trecut 130 de ani de când îşi începea existenţa această prestigioasă şcoală a Gorjului

Au trecut 130 de ani de când îşi începea existenţa această prestigioasă şcoală a Gorjului

Aşa îşi începea istoria cea mai veche şi prestigioasă unitate şcolară din judeţul Gorj. În acest an, Colegiul Naţional “Spiru Haret” va sărbători 120 de ani de la înfiinţare. Există şi o a doua aniversare, “Amicul Tinerimii”, revista CNTV care ar trebui continuată, aniversează 115 ani de la prima aniversare sub redacţia lui Iuliu Moisil. În cele ce urmează vă propunem un exerciţiu, să vedem cum s-a marcat aniversarea semicentenarului în 17-18 februarie 1940 al Liceului “Tudor Vladimirescu”, cronică redată pe larg într-un număr festiv al revistei “Amicul Tinerimii”.

Programul serbărilor
Potrivit programului anunţat şi regăsit de noi în paginile revistei “Amicul Tinerimii”, în 17-18 februarie 1940 s-au organizat manifestări ample de marcare a evenimentului. Ziua de sâmbătă, 17 februarie 1940, intitulată SERBAREA PATRONULUI, a debutat dimineaţa cu un serviciu divin la Biserica “Sfinţii Împăraţi” pentru pomenirea foştilor profesori şi elevi decedaţi ai Liceului. A urmat ceremonialul ridicării pavilionului naţional unde directorul de atunci a prezentat şi un istoric al instituţiei. În aceeaşi zi s-au mai desfăşurat  vizitarea liceului şi monumentelor din oraş dar şi un program la Teatrul Comunal.
Cea de-a doua zi a fost intitulată ANIVERSAREA SEMICENTENARULUI. Programul a început în faţa Gării oraşului cu aşteptarea oaspeţilor. A urmat prezenţa profesorilor şi a elevilor în faţa Liceului şi statuii lui Tudor Vladimirescu. A urmat apoi o şedinţă festivă în amfiteatrul Liceului “Tudor Vladimirescu” şi o masă comună la Primăria Târgu-Jiului.

Iuliu Moisil, fondatorul “Amicului Tinerimii”
Revista “Amicul Tinerimii” a apărut în 1895 graţie eforturilor profesorului ardelean Iuliu Moisil. În 1894 a venit la Gimnaziul „Tudor Vladimirescu” dinTârgu Jiu şi la numai un an a fost numit director, începând o operã de organizare şi înãlţare a şcolii în plan instructiv şi educativ, aşezându-i drept temelie munca şi moralitatea vieţii şi desfãşurând concomitent o vastã activitate culturalã şi socialã în localitate şi jur, lucru foarte cunoscut de altfel.
În 1895 a întemeiat şi condus pânã în 1899 revista „Amicul tinerimii” pe care o va continua câţiva ani si dupã mutarea în Bucureşti, atrãgând între colaboratori nume ca George Coşbuc, de exemplu. A lansat idei şi iniţiative economice pentru prosperitatea vieţii materiale a populaţiei nevoiaşe si a înfiinţat Banca popularã „Cerbul”, coducând-o pentru mai mulţi ani.
A fost între fondatorii şi a lucrat pentru Muzeul Gorjului. O veche pasiune şi dorinţã a lui s-a realizat la 9 Octombrie 1900 când în Târgu Jiu s-a înfiinţat (prima) şcoală de ceramicã româneascã, izvorâtã din tradiţiile artei populare şi pentru satisfacerea nevoilor artistice sociale, în 1906 s-a mutat la Bucureşti activând în diverse planuri pânã în 1931. Până în 1947 se va reîntoarce pe meleagurile năsăudene.
Din anul 1894, Iuliu Moisil a fost numit profesor la Gimnaziul din oraşul Tg.-Jiu. Este
director al acestui liceu din anul 1895 până în anul 1906, aplicând şi aici noi metode de predare, introducând noi materii de studiu. Va da imboldul de constituire a societăţilor culturale din Vechiul Regat. În anul 1897, Iuliu Moisil a înfiinţat “BANCA CERBUL”, al cărei preşedinte a fost timp de 5 ani. Poate cea mai importantă realizare din perioada
gorjeană rămâne înfiinţarea Şcolii de Ceramică, în anul 1900. Va edita şi două reviste, “JIUL” şi “AMICUL TINERIMII”. Din anul 1906, va fi secretar al Muzeului Etnografic din Bucureşti şi bibliotecar la Institutul Geologic din Bucureşti, iar din anul 1910 director al muzeului şi bibliotecii Casei Şcolilor.

„Amicul Tinerimii”, anul 1940
Numărul festiv al revistei “Amicul Tinerimii” din 17-18 februarie 1940 se deschidea, în ton cu vremurile, cu poza regelui Carol al II-lea-“marele străjer şi regele Culturii” şi Măria Sa Marele Voevod Mihai de Alba Iulia-moştenitorul tronului. Urma o pagină de gardă cu fotografia liceului şi alte pagini cu fotografii ale oamenilor cu funcţii care au sprijinit Gimnaziul “Tudor Vladimirescu” la începuturi. Urma un material amplu intitulat “Momente şi figuri” semnat de Teodor Gâlcescu, directorul de atunci al liceului.
Cititorul putea găsi contribuţii consistente semnate de Iuliu Moisil, Ion Popescu-Voiteşti, Constantin Roibănescu, At. C. Bălăcescu, toţi foşti elevi ai Liceului, dar şi mesaje a unor foşti elevi, cu toţii având cariere spectaculoase în armată sau justiţie.
Poate materialul cel mai consistent era semnat de inspectorul şcolar I. P. Ţuculescu, fost elev al Liceului, intitulat “Iuliu Moisil, Ştefan Bobancu şi V. Rola Piecarsky-trei “aşi” culturali din trecuta generaţie a Gorjului”. Spunea I.P. Ţuculescu în preambulul materialului: “Când am primit invitaţia Domnului Director T. Gâlcescu, de a scrie ceva din viaţa şcolară la gimnaziul din Târgu-Jiu, mi-au apărut deodată în minte şi-au stăruit pe primul plan al conştiinţei, remarcabilele figuri ale acestor trei apostoli, foştii mei profesori de frumoasă  şi duioasă amintire. Şi tot timpul cât m-am muncit cu gândul, asupra celor ce voiu scrie, icoanele lor mi s-au fixat din ce în ce mail impede şi mai stăruitor, având viziunea că privesc aevea trei bronzuri antice, de autentică factură.”
Sub titlul “Câteva nume de foşti elevi” erau citate câteva personalităţi care au absolvit această instituţie de învăţământ în primii 50 de ani de la înfiinţare: generalii de armată: I. Sichitiu, Gr. Cornicioiu, I. Bengliu, D-tru B. Popescu, Barbu Pârâianu, D-tru Purcaru, C. Petrovicescu, Gh. Tătaru, Gh. Hortopan, Mihail Lascăr, Gr. Cartianu, C. Vâlcu, I. Georgescu, N. Constantinescu, Negulescu, Cepleanu; politicianul Gr. Iunian, profesorul universitar N. Săulescu, profesor universitar Popescu Bâlteni, profesor universitar Ilie Purcaru; alte celebrităţi: Ilie Mecu, I. Ciocârlie, Cernăianu, dr. Toma Voiculescu, G. Ilinoiu, dr. V. Hortopan, magistrate şi scriitor, Ion Sârbu, scriitor şi artist, Gr. Petrovicescu, artist, Iosif Keber, pictor etc.
În aceeaşi revistă un material al învăţătorului Gheorghe Lăscăteu, fost elev al liceului şi distins publicist, invoca figure de dascăli şi elevi: “Iată-l pe Iuliu Moisil-directorul-trăgându-şi, în mers domol, piciorul de care sufere, lămurindu-ne în legile fizico-chimice. Uite şi pe I. Popescu-Voiteşti, geologul cu renume care ne cinsteşte neamul, cu care făceam adesea excursii pe dealul Târgului, când muşca vipera pe colegul Măruţ Petre. Văd în şir pe Şt. Ciuceanu, minunat povestitor al istoriei antice; pe Augustin Crainic, naţionalistul ardelean, care la sărbătorile naţionale, în amfiteatrul Liceului, vorbea, plângând, suferinţele celor rămaşi dincolo. Dar cine-I omuleţul acesta mic, care parcă-I alcătuit numai din suflet? E aşa de mic, încât, când vrea să ne întindă…urechile, ca s-asculte mai bine, se ridică în vârful picioarelor. Acum vorbeşte despre “Continuitatea elementului roman în Dacia”. S-aprine; ia foc! Dac-ar fi de faţă Rossler, istoricul sas, care ne tăgăduieşte dreptul asupra istoriei străbune, i-ar sări în cap. Ştefan Bobancu şi-a făcut în lecţia de istorie, nu numai datoria de professor, ci şi datoria faţă de conştiinţa lui de roman. Iar noi, când ieşiam din clasă, scrutam zarea spre M. noapte, cu pumnii strânşi”. (Va urma).

Comments are closed.