Lucian Pârvu a fost primul transfer operat de Pandurii Tg-Jiu în această iarnă. Născut oltean get-be-get în data de 14 iunie 1982, la Craiova, Lucian Pârvu a hotărât ca în acest an să se întoarcă în zona de baştină, de această dată pentru a deveni ,,pandur”. După un peripliu la Gloria Bistriţa, apoi la Farul Constanţa, Pârvu mărturiseşte că a fost convins chiar de către Sorin Cârţu pentru a juca la Tg-Jiu. ,,Închizătorul” Pandurilor se delcară mulţumit de faptul că joacă din nou sub comanda tehnicianului craiovean, dar şi că, acum, este mai aproape de casă.
Reporter: Când ai aflat pentru prima oară că eşti dorit de Pandurii?
Lucian Pârvu: La meciul cu Constanţa am făcut o glumă, de fapt către Nea Sorin să mă ia şi pe mine acolo mai aproape de casă, eu fiind craiovean. Şi atunci mi-a zis că mai vorbim. Eu nici nu mă simţeam bine acolo şi chiar voiam să plec. Nu mă acomodasem şi i-am spus lui Nea Sorin că aş putea să plec liber de contract pentru că aveam o clauză în contract cu cei de la Farul ca după fiecare an, dacă nu ne înţelegem să mai prelungim, pot pleca liber de contract. După ce s-a încheiat campionatul ne-am întâlnit pe la Craiova şi m-a întrebat ce am făcut, dacă sunt liber. Atunci mi-a spus că domnul preşedinte Condescu vrea să vorbească cu mine şi, dacă îmi rezolv situaţia contractuală, e în regulă şi pot veni.
Rep.: Cum au decurs negocierile cu Pandurii?
L.P.: N-au fost negocieri prea multe între Farul şi Pandurii. Eu, personal m-am înţeles din prima cu preşedintele Condescu şi cred că e un om deschis care îşi doreşte performanţă aici, la echipă. Nici eu nu sunt un jucător capricios, să cer cine ştie, ce nu mi se poate da. Ceea ce am cerut mi s-a părut normal şi ca urmare şi răspunsul dânsului a venit foarte repede. Florin Manea a vorbit cu cei de la Farul şi mi-a spus că ei cer 40 000 de euro pe mine. Nu am înţeles de ce, pentru că ei nu au dat nici un ban pe mine şi atunci am zis că mai aveam eu două salarii de luat şi nişte prime şi am spus că renunţ la ele, dar să rămână la 30 000 pentru că e o sumă mai mică. Am mers în prima zi al reunire la Farul şi atunci l-am sunat pe domnul Condescu şi i-am spus că îmi dau acea hârtie pe 30 000 de euro şi dânsul a zis să o iau şi să vin.
Rep.: Eşti oltean şi până la urmă ai ajuns tot la o echipă din Oltenia…
L.P.: Sunt mulţi jucători de la Craiova, aici. Şi dacă ne uităm bine nu numai la Pandurii, ci la toate echipele din ţară. Nu cred că mai sunt echipe în ţară fără olteni. La ora asta se poartă oltenii în campionat. Pandurii Târgu Jiu nu e o echipă din altă zonă, e tot de-a noastră din zona Olteniei, deci suntem acasă. Nu contează că e o echipă mai mică pentru că şi Urziceni şi alte echipe au fost mai mici şi fără tradiţie şi se vede unde au ajuns. Îşi fac uşor, uşor un nume şi devin cunoscute.
Rep.: Cât de mult a contat faptul că antrenor la Pandurii este Sorin Cârţu?
L.P.: Foarte mult. Chiar îmi doream să lucrez cu dânsul şi eram conştient că mă va pune pe drumul cel bun şi sper să avem rezultate cât mai bune. Pe nea Sorin îl cunoşteam de foarte mult timp, dânsul m-a promovat la Extensiv şi m-a şlefuit cum se spune. Eu îl ştiam bine şi nu m-a mai surprins acum din contră, parcă e mai liniştit decât înainte. Sau poate eram eu mai tânăr şi voia mai mult de la mine şi probabil de asta mi s-a părut mie mai dur atunci.
Rep.: Pari destul de familiarizat cu echipa gorjeană, mă refer la jucători…
L.P.: Cu marea majoritate am mai fost coleg şi îi cunoşteam. M-am înţeles foarte bine cu ei. Dar şi cu ceilalţi mă înţeleg neaşteptat de bine; se vede că e o echipă unită la care fiecare îşi ştie rolul şi nu e niciunul mai presus. Pandurii e formează un grup unitar cu o atmosferă plăcută. Am mai trecut pe la alte formaţii, unde vestiarele erau împărţite în mai multe grupuri, însă aici nu am găsit aşa ceva. Nici măcar străinii nu stau separat de români, din contră, nu neapărat că ne-au pus cu ei în cameră, pentru că ar putea să plece în timpul liber să stea cu ceilalţi. Dar nu fac asta, sârbii şi portughezii nu stau separat, ci stau cu toată lumea.
Rep.: Cum vezi concurenţa pe posturi de la Pandurii?
L.P.: Eu cred că această competiţie la echipă este benefică. Automat creşte şi randamentul unui jucător şi rezultatele echipei dacă e concurenţă pe post. Pentru că e una când eşti singur pe post şi zici că oricum joci pentru că nu are cine şi alta când eşti conştient că dacă nu te pregăteşti şi nu joci bine poţi pierde locul din echipă. Altfel te motivezi dacă ai concurenţă şi alt fel de randament ai, de aceea spun că e benefică. Automat şi tu ca jucător creşti în valoare şi echipa are rezultate.
Rep.: Pandurii rămâne totuşi o echipă mică. Crezi că poate această formaţie să-şi propună obiective mai îndrăzneţe?
L.P.: Până acum echipa era privită ca una mică şi nou promovată. S-au tot schimbat antrenorii şi jucătorii, au fost mulţi protughezi pe aici şi proababil că e nevoie şi de stabilitate. Acum, cu noul antrenor şi jucătorii care sunt aici, eu cred că se poate mai mult. Fiind o investiţie mult mai mare în jucători şi antrenori e normal să se ceară mai mult de la echipă şi să nu mai fie obiectiv salvarea de la retrogradare. Eu nu vad echipa asta să se bată şi în acest sezon la retrogradare. Au fost nişte meciuri care s-au pierdut uşor şi s-au pierdut puncte, se mai întâmplă, dar Pandurii are valoare. Eu nu-l văd nici pe nea Sorin să aibă ca obiectiv, la orice echipă ar fi, salvarea de la retrogradare. Dânsul se agită la fel şi la o miuţă ca la un meci oficial. Tot timpul şi-a dorit să câştige şi să fie în faţă.
