Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Gorjul » „Se prăvale casa peste noi”

„Se prăvale casa peste noi”

Submitted by on 7 January 2009articol citit de 5,237 ori | No Comment

Sunt bătrâni, bolnavi şi singuri, iar noaptea stau cu urechile ciulite, tresărind la fiecare pocnitură, de teamă că amărâta lor de casă se va prăvăli peste ei. Sunt din Lupoiţa de Motru şi locuiesc la o aruncătură de băţ de gurile a două mine. Mulţi au fost strămutaţi în Gorj, c-a fost sau nu grabă, li s-au construit palate, numai pe ei nu-i strămută nimeni.

Gheorghe Chircu cheamă pe cine prinde să-i vadă casa, doar s-o găsi cineva să-l ajute.

Gheorghe Chircu cheamă pe cine prinde să-i vadă casa, doar s-o găsi cineva să-l ajute.

Aşa începe povestea tristă a lui Gheorghe Chircu şi a nevestei lui. Ca să ajungem până la casa lor, a trebuit să trecem printr-o carieră, pe lângă o microcarieră şi să străbatem rămăşiţa de sat care a mai rămas neafectat de minerit până la ultima casă, prin noroaie şi ierburi ca de savană, în care era să ne împotmolim maşina. Când a auzit zgomot de motor, nea Gheorghe a ieşit din curte, că de mult n-a mai văzut pe la el pe la poartă o maşină, mai ales că acolo drumul se-nfundă în gurile de mină. Impropriu, spus, de fapt, pentru că „gurile de mină” sunt nişte foste galerii, care au fost închise, cu câţiva ani în urmă, pe bani mulţi, dar aşa de bine că sunt deja prăvălite. Omul ne-a lăsat în treaba noastră să fotografiem, să ne minunăm unde s-au dus banii cheltuiţi pentru faimoasele „închideri de mine”, după care ne-a aşteptat să ne povestească cum ar fi murit doi bărbaţi în galerie: „Minele erau închise, dar se prăvăliseră deja tavanele şi ăl mai tânăr s-a băgat să scoată armături, să le ducă la fier vechi şi n-a mai ieşit. S-a băgat şi tat’-su după el, să-l scoată şi i-a scos pe amândoi morţi.”
După ce ne-a trezit interesul cu povestea asta, pe care n-am ajuns până acum s-o verificăm, omul ne-a chemat în curte, că tot ne văzuse cu aparatele de fotografiat agăţate de gât, să ne spună şi povestea lui.

Timpul trece, zidurile crapă
Nu era pentru prima oară când am intrat în casa lui Gheorghe Chircu. Mai fusesem o dată, cu câţiva ani în urmă, când venisem în căutarea Minei Lupoiţa, dar acum priveliştea era cu mult mai sumbră. Tavane căzute, găuri cât pumnul prin pereţi, crăpături, uşi care nu se mai închid demult… Am intrat cu mare strângere de inimă, invitaţi cu ospitalitate de bătrânul ce vorbea un pic peltic şi se clătina pe picioare: „Acum să ne scuzaţi că e cam dezordine, că nevasta e plecată. Da poftiţi, să vedeţi cum trăim! Nu vă temeţi, că n-o pica ea, casa, tocmai acum!”

Ţuică… la vagonet

Vagonetul suvenir, transformat în cazan de ţuică, de bătrânul care, în treacăt fie spus, a ieşit la pensie de la mină.

Vagonetul suvenir, transformat în cazan de ţuică, de bătrânul care, în treacăt fie spus, a ieşit la pensie de la mină.

Când am ieşit din casă, am priceput de ce omul vorbea peltic. Făcea ţuică, şi se ameţise tot gustând, să iasă licoarea bună. Dar nu asta ne-a impresionat, ci povestea cazanului său de ţuică, ce avea drept vas pentru răcire… nici mai mult nici mai puţin, decât un vagonet de mină: „Am luat şi io vagonetu’, cum lua fiecare câte ceva să ducă acasă. Mai ales că era aruncat, ruginit, că mina nu mai funcţionează de 20 de ani. Şi m-au luat şi m-au închis. Pe urmă mi-au dat drumu’ şi cred că şi-au dat seama că au făcut-o prea de oaie, că mi-au dat şi vagonetu’ înapoi. Da’ nu l-am dat la fier vechi, că mi-a venit ideea să-l fac cazan de ţuică”

Cine-i de vină?
Cu ani în urmă, un fost director al Companiei Naţionale a Lignitului Oltenia a refuzat să ne vorbească, atunci când l-am întrebat de ce nu sunt despăgubiţi sau strămutaţi oamenii din Cătunele, Lupoiţa, Bustuchin, Roşia de Amaradia, Roşia şi alte localităţi ale Gorjului aflate în zona exploatărilor miniere ale căror case au început să crape. Ne-au răspuns, însă, alte autorităţi în locul său. Actualul deputat Toni Greblă era pe atunci prefect şi iată ce ne-a declarat: „e adevărat că s-au făcut nişte expertize, care spun că nu e vina mineritului. Dar, contează cine plăteşte expertul, iar experţii au fost plătiţi de minerit. Ar fi mai bine să se lase hârtiile la o parte şi să se pună mână de la mână, minerit, oameni, autorităţi locale, ca să fie refăcute sau măcar reparate casele.” Primarul comunei Cătunele, Florinel Ţuilă, ne-a spus altă variantă: „Cei de la minerit spun că nu exploatările sunt de vină, ci transportul greu care se face pe drumurile din jurul exploatărilor miniere şi care produce vibraţii foarte mari. E drept că transporturile sunt făcute de prestatori, dar transportă cărbune şi utilaje tot pentru minerit. Şi, până la urmă, văd că nu plăteşte nimeni…”

O soluţie de urgenţă?
Primarul municipiului Motru, Dorin Hanu, pe care l-am întrebat ce fac autorităţile locale pentru aceşti doi bătrâni, peste care se poate prăvăli casa în orice moment, ne-a declarat: „Cunosc situaţia familiei Chircu foarte bine, pentru că înainte să fiu primar am fost chiar directorul Exploatării Miniere de Subteran Motru. Deasupra casei lor, pe o platformă, era depozitul de cărbune al celor două mine pe care le-aţi văzut acum închise. Bineînţeles că s-au creat tensiuni în pământ, din cauza greutăţii cărbunelui, de-asta le-a crăpat casa.” Primarul, spune, însă, că de când e primar familia Chircu nu a venit niciodată cu vreo solicitare la primărie, pentru a i se rezolva în vreun fel problema: „Dacă veneau (şi o pot face în continuare), potrivit legii noi am fi anunţat Prefectura şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă, care ar fi cerut o expertiză la Inspectoratul în Construcţii, care ar evalua situaţia, să vedem ce e de făcut. Oricum, voi trimite acolo o comisie de la primărie…”

Comments are closed.