Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Actualitate » „Monografia satului Stolojani” din comuna Bălești

„Monografia satului Stolojani” din comuna Bălești

Submitted by on 8 June 2011articol citit de 2,736 ori | No Comment
Profesorul Florin Buzatu, unul dintre autorii cărţii, n-a trăit s-o vadă ieşită de sub tipar

Profesorul Florin Buzatu, unul dintre autorii cărţii, n-a trăit s-o vadă ieşită de sub tipar

Lucrarea ”Monografia satului Stolojani” având ca autori pe Valentina Preoteasa, Carmen Cimpoeru, Marinela Mălăescu și Florin Buzatu ar fi trebuit să apară în primăvara anului trecut. Pe când această lucrare se afla în tipografie, unul dintre autori-tânărul profesor de religie Florin Buzatu-se stingea din viață în urma unui tragic accident. La un an de la dispariția lui Florin Buzatu, ”Monografia satului Stolojani” a fost lansată oficial la Colegiul Tehnic Mătăsari, locul unde acesta a fost profesor de religie.
Există unele cărți care au o poveste specială, acest lucru se poate spune despre ”Monografia satului Stolojani” semnată de Valentina Preoteasa, Carmen Cimpoeru, Marinela Mălăescu și Florin Buzatu. Cartea reușește într-un număr relativ redus de pagini să facă o prezentare din perspectivă istorică, socială și economică a satului din componența actualei comune Bălești. Monografia este un fragment din istoria unei localităţi, de-a lungul unei  anumite perioade de timp. Satul Stolojani datează din secolul al XVI-lea și a avut o evoluție istorică deosebit de interesantă în cele cinci secole de existență.
Autorii spun despre lucrarea care au dat-o publicului: ”Ca semn de prețuire a celor ce și-au plimbat pasul pe ulițele satului Stolojani, a celor ce și-au murdărit palma în țărâna acestui sat pentru a-și crește pruncii, a celor ce au menținut aici o școală, o biserică sau au ridicat o casă, am scris următoarele însemnări, pentru ca satul acesta să trăiască întru veșnicie”.
Despre trecerea timpului la nivelul ”veșniciei” rurale aflăm într-un alt fragment: ”Azi, clopotul bate. E sărbătoare. Același sunet, același sat, aceleași obiceiuri. Tu, om în toată firea, ai preluat grijile casei de la cei bătrâni și neputincioși. Sunetul clopotului de sărbătoare e înălțător. Anunță că satul trăiește permanent. Copiii, bine crescuți de părinți, în datini străbune, fac să rămână nesecat izvorul plin de liniște și speranță, din care sorbind, capeți  puteri ori de câte ori te-ai întoarce acolo…în ograda casei părintești…”.
Din nefericire, tânărul profesor Florin Buzatu nu se va întoarce niciodată în ograda casei părintești decât prin intermediul amintirii celor care l-au cunoscut. Această carte face parte din exercițiul de neuitare!

Comments are closed.