Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Istorie » „Istoria presei gorjene”, singura lucrare dedicată acestei breasle

„Istoria presei gorjene”, singura lucrare dedicată acestei breasle

Submitted by on 8 December 2009articol citit de 4,100 ori | One Comment

În această lună s-au împlinit 15 ani de la apariţia lucrării „Istoria presei gorjene (file)” scrisă de regretatul ziarist şi om de cultură Ion Tarbac. Tot în această toamnă am comemorat 12 ani de la dispariţia prematură a lui Ion Tarbac, cel care pleca în lumea umbrelor la doar 46 de ani. Printre lucrările care ni le-a lăsat amintim şi o carte dedicată scriitorilor gorjeni.

Foarte multe decenii ziarele s-au făcut la maşina de scris

Foarte multe decenii ziarele s-au făcut la maşina de scris

Ion Tarbac rămâne un reper pentru cei care l-au cunoscut, printre cei care au avut onoarea să-l cunoască numărându-se şi subsemnatul. Îmi aduc aminte momentul apariţiei „Istoria presei gorjene” în 1994 când autorul era foarte mândru şi cuprins de o frenezie şi de foarte multe proiecte. Din nefericire, nu a reuşit să le ducă la îndeplinire pentru că a dispărut brusc şi nedrept.

Începuturile presei gorjene
Spicuim din cartea lui Ion Tarbac câteva informaţii foarte importante. Primele publicaţii gorjene datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Tot de atunci am avut şi apariţia primei tipografii din Gorj aparţinând lui Nicu D. Miloşescu. Acesta deschidea tipografia la Târgu-Jiu în decembrie 1880, folosind o maşină uzată dar recondiţionată. În doar un singur an şi-a format o echipă de tineri tipografi şi a tipărit primele cărţi. Prima carte tipărită la Târgu-Jiu a fost nuvela „Nicu Steluţă” a gorjeanului Emanoil Părăianu.
În ianuarie 1882 a apărut ziarul „Vulcanul” iar apoi „Vocea gorjului” şi „Săteanul”. În anii următori au apărut noi publicaţii la aceeaşi tipografie: „Gorjiul” (1887), „Parângul” (1891), „Jiul” (1894), „Ardeiul” (1895), „Amicul tinerimii” (1895), „Lupta Jiului” (1896), „Lumina satelor” (1899), „Vocea Jiului” (1905), „Gorjiul nou” (1908), „Deşteptarea” (1911), „Lumina” (1912), „Viitorul Gorjului” (1921), „Pandurul” (1935), „Cuvântul Gorjului” (1937), „Ţara lui Litovoi” (1941) ş.a.
În jurul lui Miloşescu se vor strânge Alexandru Ştefulescu, Emanoil Părăianu, Vitold Rola Piekarski ş.a. În tipografia lui Miloşescu au apărut lucrările lui Ştefulescu: „Încercare asupra istoriei Târgu-Jiului”, „Istoria Târgu-Jiului”, „Gorjul istoric şi pitoresc”, „Mânăstirea Polovragi”, „Mânăstirea Strâmba”, „Mânăstirea Crasna” etc. Nicu D. Miloşescu a murit la 17 ianuarie 1924 şi este înmormântat la Târgu-Jiu.
Reţinem că în Gorj au apărut de la începuturi şi până în prezent sute de reviste şi de ziare. Deci explozia de publicaţii de după 1989 este perfect explicabilă. Încă de la începuturi, alături de Tipografia lui Miloşescu au apărut Tipografia Constantin M. Georgescu, Tipografia Română Marin Popescu, Tipografia „Lumina”-Fraţii Traian şi Alexandru Niculescu, Tipografia „Îndreptarea”, Tipografia „Asociaţiei comunale rurale din Gorj”, Tipografia „Gorjanul” ş.a.
ion-tarbac
Dascălii gorjeni şi presa
Tradiţia presei gorjene este legată încă de la începuturi de dascălii gorjeni. Bunăoară, cei mai de seamă colaboratori ai săptămânalului „Gorjanul” (1924-1947) au fost cadrele didactice. Aceleaşi cadre didactice au fost implicate plenar în spectaculoasa viaţa culturală de la finele secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea.
Astfel, încă din 1891, Gorjul se înscrie în paginile istoriei literare, când nume grele de dascăli ca Ion Haiducescu din Pojogeni, Lazăr Arjoceanu, I. Calotescu, G. Constantinescu ş.a. se implică în publicarea revistei „Parângul”, ca organ al corpului învăţătoresc din judeţul Gorj. Peste doar trei ani apărea tot la Târgu-Jiu revista pentru literatură şi ştiinţă „Jiul”. Scopul acelei reviste, anunţat de redacţie încă de la început, a fost să reîmprospăteze în mintea localnicilor şi conjudeţenilor cunoştinţe despre marii scriitori, să popularizeze unele date ştiinţifice şi să explice unele fenomene naturale şi sociale.
După Războiul de Întregire Naţională, medicul dr. Ncolae Hasnaş, fost deputat şi senator, scoate „Revista Gorjului”, la îndemnul scriitorului Jean Bart şi a marelui istoric Nicolae Iorga. Ion Tarac ne-a oferit în lucrarea sa din 1994 şi un fragment din editorialul primului număr al dr. Nicolae Hasnaş, pe care îl reproducem şi noi: „Trebuie să fie o lume nouă, mai bună, mai dreaptă, mai frumoasă (…). Trebuie să facem din Ţara noastră bogată şi frumoasă o adevărată grădină în care să înflorească dreptatea, iubirea şi munca. Dar pentru aceasta trebuie ca toate cunoştinţele ştiinţei şi ale artei, pe înţelesul tuturora, să pătrundă în cât mai largi straturi ale poporului…”.Revista a acordat o atenţie deosebită punerii în valoare a resurselor judeţului, publicând articole despre cărbunele şi petrolul de la noi şi eforturile lui Dincă Schileru de a determina autorităţile să deschidă mina de antracit de la Schela. Istoria locală şi-a găsit un loc de seamă în toate numerele revistei, fără să lipsească problema de instrucţie şi educaţie sau cea de dezvoltare a şcolilor. Era ceva normal de vreme ce din redacţie făceau parte foarte mulţi dascăli: Ion Haiducescu, Ion Mateescu, N. Andreescu. V. Arjoceanu, Alexandru Crăciunescu, I. Cioată, C. Dănău ş.a.
În toamna anului 1895 vedea lumina tiparului la Târgu-Jiu „Amicul tinerimei”, foaie de cunoştinţe folositoare pentru înnobilarea tinerimii române. Publicau aici foarte mulţi dascăli iar directorul Gimnaziului Târgu-Jiu, Iuliu Moisil, era redactorul principal iar zece ani mai târziu director, proprietar şi fondator. În 1905 făceau parte din comitetul de redacţie Ştefan Bobancu, Alexandru Andronescu, Augustin Crainic, I. Mălăescu, revista având subtitlul „Cultură, morală, iubire de neam, muncă”.
Tot din această revistă aflăm despre vizita la Târgu-Jiu a lui Badea Cârţan, ţăranul autodidact din ţinutul Făgăraşului. După vizia la Roma unde a dormit la soclul Columnei lui Traian, în haine ciobăneşti, Badea Cîrţan a venit la Târgu-Jiu în 1900, vizitând inclusiv Gimnaziul Real unde era director Iuliu Moisil. De fapt acestuia îi datorăm ideea imortalizării vizitei într-o fotografie pe scările instituţiei.

Rolul „Gorjanului” în perioada interbelică
Cea mai importantă publicaţie gorjeană în perioada interbelică a fost săptămânalul „Gorjanul”, publicaţie ce a apărut neîntrerupt între 1924 şi 1947, mai ales că din 1933 a avut tipografie proprie. Fondatorul acestei publicaţii a fost Jean Bărbulescu, un gorjean de adopţie ca şi Nicu D. Miloşescu. Reţinem profesiunea sa de credinţă din primul număr, mai ales că şi actualii publicişti ar putea lua exemplu: „lăsând la o parte luptele politice, pline de venin, să servească numai de aducător de veşti de la un colţ la celălalt al judeţului…să facă cunoscute tuturor faptele frumoase ce se săvârşesc în judeţul nostru şi aiurea şi să aducă pe asemenea la cunoştinţa tuturor relele şi nedreptăţile care împovărează viaţa…” (Rostul nostru). Jean Bărbulescu a murit la Târgu-Jiu în 1957, la circa zece ani după ce ziarul nu a mai putut să apară din cauza rigorilor regimului comunist.

Ion Tarbac, o viaţă aşa cum a fost
Ion Tarbac (1951-1997) a fost ziarist, poet şi cercetător. S-a născut la Negoeşti-Prigoria şi a fost absolvent al Facultăţii de Jurnalistică Bucureşti. A fost premiat la Festivalul interjudeţean „Imn vârstelor tinere” Târgu Jiu (1984). A fost membru al Cenaclului literar „Columna” din Târgu Jiu, al „Societăţii Academice Eminescu” Floreşti-Gorj, şi al Aulei Academice „Zalmoxis” Târgu Jiu. Biblioteca din comuna Prigoria îi poartă numele.
Cărţile sale au fost următoarele: „Vremuri, oameni şi cântece de pe Câlnic” (Monografie. File de istorie şi folclor), Ed. „Ager”, Târgu Jiu, 1993; „Istoria presei gorjene” (Compendiu. File), Ed. „Ager”, Târgu Jiu, 1994; „Inscripţii în clepsidra timpului” (poezii din anii tinereţii), Ed. „Ager”, Târgu Jiu, 1995; „N.Burlănescu-Alin. Poezia unei vieţi trăite şi zbuciumate”, Ed. „Ager”, Târgu Jiu, 1997.

One Comment »

  • Eduard says:

    Va felicit ca nu l-ati uitat pe Ion Tarbac, un om minunat asa cum l-am cunoscut cu ani in urma. In rest, un material de inalta tinuta asa cum ne-ati obisnuit. Poate ca de aceea e presa locala asa de slaba la acest moment ca are doar no name, fara nici o meserie de baza. Apropo, am vazut ca si alte ziare v-au luat exemplu de publicare a materialelor de istorie locala, un punct in plus pentru dumneavoastra. Fara sa va suparati pe mine, am constatat ca specialistii Muzeului sunt foarte slabi din materialele publicate, ex Patrascu.